Responsabilitate si decizie

Sunt cuvinte care, prin prea des repetata folosinta, se demonetizeaza, ajung sa-si piarda sensul, semnificatia si - ceea ce este mai rau - chiar valoarea.

Motto: "Cum sunt ce-am fost, voi fi ce sant" - Nichifor Crainic

Sunt cuvinte care, prin prea des repetata folosinta, se demonetizeaza, ajung sa-si piarda sensul, semnificatia si - ceea ce este mai rau - chiar valoarea. Devine aproape un automatism intrebuintarea lor in diverse ocazii, automatism ce tine deja de exprimari protocolare, ocazionale si festiviste. Sunt momente insa cand aceste cuvinte trebuie sa le regandim si sa le redam semnificatia reala, toata bogatia de continut, tot amalgamul de implicatii pe care le presupun. Prea des am auzit cuvantul responsabilitate, poate prea des l-am folosit si dintr-o data, independent de motivul imediat, suntem pusi in situatia de a constientiza gravitatea sa.

Exista o bogata si mult-discutata incarcatura filozofica a notiunii. Pentru un jurist, a devenit un lucru comun comensurarea conduitei umane cu etalonul responsabilitatii. Dar, dincolo de toate acestea sau mai presus de toate acestea, ramane ideea ca responsabilitatea este un atribut specific al spiritului uman, ce ar trebui sa se reflecte si sa fie dedusa din fiecare actiune.

Este - poate - una dintre cele mai complexe manifestari ale omului social. Responsabilitatea fata de sine, fata de propria personalitate si devenire, nu poate exista decat in contextul reverberatiei pe care o produce in mediul social, astfel dupa cum actiunile personale sunt cenzurate sub lumina, uneori cruda, a responsabilitatii sociale. Departe de ideea conform careia responsabilitatea, privita in ambele sale valente, personala fata de sine si sociala fata de toti cei din jur, dar si fata de fiecare in parte, ar fi numai reflexul constient al instinctului de conservare; coexistenta acestora nu poate fi decat un act pur constient, rational, al spiritului.

Regandesc aceste cateva note mai vechi in momentele in care diferite evenimente imi pun in fata oglinda responsabilitatii. Cred ca fara aceasta oglinda nu am sti niciodata cine suntem cu adevarat. In contrast cu semnificatiile sale reale, notiunea de responsabilitate s-a demonetizat, ea ramanand un lucru comun si banal, fara continut si fara consecinte, de la responsabilitatea individuala la constitutionala asumare a raspunderii guvernamentale. Acum, o impresie de haos steril agitat devine coplesitoare. Un guvern numit sub semnul improvizatiei este pus sub semnul provizoratului de presiunea unor alegeri anticipate cand iminente, cand amanate, si a demisiilor cand irevocabile, cand revocate.

O idee, prezentata ca novatoare, a cotei unice de impozitare declanseaza consecinte previzibile, dar cu prea multa usurinta ignorate, ce provoaca noi taxe si impozite, unele aplicate, altele numai proferate ca o sumbra amenintare asupra bugetului cetateanului, in interminabile discutii care nu ajung la esenta raului. Un noian aiuritor de proiecte de legi in domeniile cele mai sensibile ale vietii sociale - Justitie si Sanatate - este difuzat prin presa si pe Internet si tot astfel este retras aducand confuzie si nesiguranta, ca atunci cand sunt adoptate sa creeze adevarate blocaje in functionarea institutionala. Caruselul scumpirilor, niciodata oprit, face ca numai cetateanul sa se gandeasca la consecintele pe care le va suporta. Prin lipsa de functionalitate institutionala intr-o incalceala legislativa perfecta (unul dintre putinele lucruri perfecte), risipim in cateva luni eforturile de ani de zile pentru integrare europeana ale unei intregi natiuni.

Este o nesiguranta generata din lipsa de profesionalism, din superficialitatea si indiferenta celor care au acum capacitatea decizionala a guvernarii.

Dar este si mai mult. Indecizia este expresia directa a incapacitatii asumarii unei responsabilitati ferme pentru luarea unei hotarari, incapacitate ce nu se poate disimula. Asumarea raspunderii nu priveste numai consecintele personale pentru cei care iau o decizie, ci in primul rand este raspunderea pentru soarta celor asupra carora se reflecta.

Privesc din interior si, mai mult, am cinstea sa particip la activitatea Partidului Romania Mare, astfel ca nu pot sa nu ma refer la el. Chemat sa caracterizez activitatea acestui partid, ma gandesc intotdeauna, alaturi de colegii mei, la responsabilitate. Este o responsabilitate majora, caci este angajata pentru o natiune care exista si va exista. Responsabilitatea fiecaruia dintre noi are masura reverberatiei sociale. Este in acelasi timp o responsabilitate generata tocmai din fermitatea deciziilor unor oameni care stiu ce au de facut.

Ne-am asumat cu barbatie unele greseli facute in evolutia noastra, independent de modul in care au fost privite, caci ne apartin si purtam responsabilitatea lor. Dar am stiut intotdeauna ca tot ceea ce decidem pentru viata politica a tarii implica responsabilitatea fata de oameni. Cred in responsabilitate ca expresie a spiritualitatii specific umane si numai in ea gasesc masura capacitatii decizionale.