Retailul se intalneste cu foarfeca

Astazi, destule magazine mari se construiesc pe datorie. Retailerii intra in parteneriat cu banci, fonduri sau alt tip de investitori, pentru ca nu-si mai pot permite cate cinci milioane de dolari pe bucata de ultramagazin. Dar cate fridigere trebuie sa vinzi ca sa pui banii astia la loc?

Multa vreme, foarfeca a avut un rol simplu in retailul romanesc: era folosita la taierea panglicilor. Cu tricolor, cu sigla, cu monograma, mii de panglici au cazut la pamant, lasand sa treaca in magazine hoarde de cumparatori insetati de discounturi.

Acum, foarfeca a intrat in hartii. In bugete, mai exact. Si-n discursuri, care au inceput sa foloseasca cu timiditate vorbe precum "inchideri de magazine".

Era si timpul. Vreme de aproape un deceniu, sloganul greilor din domeniu a parut sa fie "Nici o masa fara peste, nici un bloc fara magazin de electronice la parter!". Managerii se bateau pe spatiu, cam ca Darth Vader cu Rebelii, in "Razboiul Stelelor". Fara subtilitate, insa cu raze laser din ce in ce mai mici, ca sa nu se vada doua blocuri mai incolo, unde mai e o locatie. Planul de afaceri era mai simplu ca un script de telenovela: ducem omului frigiderul la nas, ca sigur si-l ia. Mare eroare: retailerii de electro n-au luat in calcul faptul ca oamenii isi cumpara masini. Cu care ajung in afara orasului, spre zonele de discount - intruchipate din ce in ce mai bine de hipermarketuri.

Oricum, goana asta dupa spatii multe si urbane a fost si-un pic contra naturii, o data ce maximum de eficienta se obtine in spatii largi, iar piata noastra e teribil de atenta la pret. Si tot ea a subestimat o alta piata cu marje de profit mai mari decat ale masinilor de spalat: cea a gadgeturilor. Batalia pentru orase s-a incheiat oficial saptamana asta, o data cu anuntul (precedat oricum de fapte) Flamingo ca isi va reduce numarul de magazine mici. Lupta se va da de acum inainte pe spatii mari, spre marginea localitatilor, iar in centru vor ramane baietii care vand ipod-uri. Buticuri cu obiecte multe si mici, cu margini mari, ca sa-si permita si chiria.

Oricum, batalia pe cota de piata a fost istovitoare pentru toti. Ea pare ca s-a incheiat intr-un armistitiu. Semnat intr-un oras imaginar, sa-i zicem, Profit, Valcea. Dupa crash-ul creditului cu buletinul, unii au adus manageri straini, altii au adus analisti si guru. Toti le-au spus acelasi lucru: taiati costurile, investiti banii altora!

Astazi, destule magazine mari se construiesc pe datorie. Retailerii intra in parteneriat cu banci, fonduri sau alt tip de investitori, pentru ca nu-si mai pot permite cate cinci milioane de dolari pe bucata de ultramagazin. Dar cate frigidere trebuie sa vinzi ca sa pui banii astia la loc?

Sa zicem ca multe si sa speram ca lumea nu pune botul la anuntul urmator, luat de pe net: "Descarcam saptamanal 2 tiruri cu electrocasnice importate din Anglia, in stare f. buna. Frigidere, masini de spalat, aragazuri, televizoare, video si dvd-uri. Sunati la Marian 074...etc. Nimic mai scump de 70 de euro!".