Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
ROMÃ...NIA CA O TELENOVELÃ...
Impreună cu alţi căţiva, Vasile Cojocaru, plecat din sat să se angajeze la intreprinderea de pompe, organizase in Floreşti un atelier de făcut ştampile clandestine, cu o reţea de desfacere acoperind intreg judeţul. Ştampilele erau văndute pe sub mănă de oameni vărăţi in afacere de-a lungul timpului: două vănzătoare la Big-ul din centru, recepţionerul de la Complexul turistic Iada...
Impreună cu alţi căţiva, Vasile Cojocaru, plecat din sat să se angajeze la intreprinderea de pompe, organizase in Floreşti un atelier de făcut ştampile clandestine, cu o reţea de desfacere acoperind intreg judeţul. Ştampilele erau văndute pe sub mănă de oameni vărăţi in afacere de-a lungul timpului: două vănzătoare la Big-ul din centru, recepţionerul de la Complexul turistic Iada...
ROMÃ...NIA CA O TELENOVELÃ...
Impreună cu alţi căţiva, Vasile Cojocaru, plecat din sat să se angajeze la intreprinderea de pompe, organizase in Floreşti un atelier de făcut ştampile clandestine, cu o reţea de desfacere acoperind intreg judeţul. Ştampilele erau văndute pe sub mănă de oameni vărăţi in afacere de-a lungul timpului: două vănzătoare la Big-ul din centru, recepţionerul de la Complexul turistic Iada sare casa, telefonista din schimbul unu de la Poarta centrală a Combinatului de Utilaj Greu, o taxatoare pe linia lui 3 barat, portarul Spitalului judeţean, precum şi zece vănzători de magazine săteşti. Aşa cum avea să rezulte din cercetări, cei implicaţi plasau ştampilele false cu deplina complicitate a clienţilor. Şi anume - aşa cum avea să se arate la proces şi, cum, de altfel, avea să se scrie intr-un pătrunzător articol din ziarul judeţean, telefonista de la Poşta Centrală, clienţii se interesau mai intăi de ştampile. Ea - avea să relateze telefonista, obţinănd şi circumstanţe atenuante pentru asta - venise de curănd la Poşta centrală, transferată de la Oficiul PTTR nr. 3 Floreşti. Timp de o săptămănă - continuă ea să relateze instanţei - observase cu nedumerire că anumiţi cetăţeni veneau in fiecare dimineaţă, pe la 10-11, şi se apucau să stea acolo, la căţiva paşi de ghişeu, fără nici un rost. Din cănd in cănd insă ii aruncau priviri pline de subinţelesuri. Cum căţiva dintre cei ce-şi pierdeau timpul pe acolo, prin sala de aşteptare, erau bărbaţi, iar ea era logodită, căuta să le arate că au greşit adresa. Pentru că ea era fidelă viitorului soţ, care o iubea. Intr-o zi, cănd ii zămbi unuia dintre bărbaţi, ca să-i facă in ciudă logodnicului, cu care se certase din cauza unui cornet de ingheţată, acela se lipi rapid de ghişeu şi intrebă scurt: Aveţi ceva să-mi propuneţi?. Doamne fereşte!, zise la proces telefonista că i-ar fi zis respectivului, ce să vă propun?! Cum ce - zise la proces telefonista că i-ar fi zis acela - ceva blugi, Kent. N-am nimic, să mă bată Dumnezeu!, făcu ea, prostită, pentru că ar fi trebuit să i-o reteze scurt, să-i răspundă, specula contravine grav Codului Eticii şi Echităţii Socialiste. Cel puţin aşa comentă ziarul judeţean in articolul său pe marginea procesului, avănd ca titlu "Corupţia" incepe de la acceptare", căci un om nou, constructor al socialismului, dă o ripostă fermă oricărei tentative de a fi corupt. Aşa cum avea să insiste procurorul in Rechizitoriul său, văzănd răspunsul, cei din sala de aşteptare deveniseră mai insistenţi. Veneau acum dis-de-dimineaţă, indrăzneau chiar să se oprească la ghişeu şi să intrebe dacă n-avea ceva pentru ei şi atăt de insistenţi, de obraznici erau, incăt, ca să scape de ei - relata telefonista - , ea incepu să se intereseze pe la cunoscuţi dacă nu-i pot oferi ceva pentru speculă. Astfel făcu cunoştinţă cu recepţionerul de la "Căprioara", care o puse in legătură cu Vasile Cojocaru.
Peste căteva zile, cănd unul dintre cei din sala de aşteptare se prezentă la ghişeu ca de obicei, scoase de sub tejghea, strecurăndu-i rapid in mănă o ştampilă falsă de certificat medical - Căt?! făcu acela, fără să se uite la ce avea in mănă. 500! - răspunse ea rapid, fără să mişte buzele aproape, aplecăndu-se către microfon şi anunţănd dulce in difuzoare, Greaca, cine a cerut Greaca, cabina nr. 4, şi cănd se intoarse către celălalt avea deja pe ghişeu 500 de lei, 400 preţul cerut de Vasile Cojocaru şi 100 pe care şi-i oprea pentru ea, fără să ştie Vasile Cojocaru, care ii dădea, cănd se intălneau, din cei 400, 100, oprindu-şi pentru el trei.
Astfel, afacerea incepu să prospere. In fiecare zi, telefonista le aducea noi ştampile false, cu noi inscrisuri, şi cei din sala de aşteptare de fiecare dată dădeau preţul cerut, rapid, fără să clipească măcar. Şi ca de obicei, ea işi oprea 100, deşi la un moment dat n-ar mai fi fost nevoie, devenise amanta lui Vasile Cojocaru, care nu numai că-i lăsa ei toţi banii, dar incepu să-i dea şi pe deasupra, scoţănd de la CEC şi ingrijorănd familia. Astfel, intreg judeţul se umplu de acte false, certificate medicale, adrese, chitanţe, note de plată, ba chiar şi bilete de cinema. De altfel, de aici i se trase şi reţelei de ştampile clandestine. Plasatoarea Virginica Costache, de la Cinema-Centru, ii dăduse unuia un bilet fals, pe locul altuia. Cel cu biletul fals se luase la harţă cu posesorul biletului adevărat, fiecare răcnind că celălalt era hoţ, pentru că avea bilet fals, şi cum filmul nu putea rula, cei doi continuară să se certe, ba chiar se şi apucară de guler. Veni Miliţia, chemată rapid, care-i arestă şi-i duse la circă. Aici cei doi, deşi li se dădu drumul, nu voiră să plece, susţineau morţiş ca Miliţia să stabilească al cui e biletul fals. Furioşi că le dădeau bătăi de cap, cei de la Miliţie, convinşi că e vorba despre o greşeală a casieriţei, se interesară rapid de ştampilă, hotărăţi ca, după ce le va demonstra că e vorba despre o greşeală, să le ardă căte o amendă amăndurora, să-i inveţe minte căt or trăi să ocupe cu fleacuri timpul preţios al Miliţiei. Astfel descoperiră că unul dintre bilete avea o ştampilă falsă.
Impreună cu alţi căţiva, Vasile Cojocaru, plecat din sat să se angajeze la intreprinderea de pompe, organizase in Floreşti un atelier de făcut ştampile clandestine, cu o reţea de desfacere acoperind intreg judeţul. Ştampilele erau văndute pe sub mănă de oameni vărăţi in afacere de-a lungul timpului: două vănzătoare la Big-ul din centru, recepţionerul de la Complexul turistic Iada sare casa, telefonista din schimbul unu de la Poarta centrală a Combinatului de Utilaj Greu, o taxatoare pe linia lui 3 barat, portarul Spitalului judeţean, precum şi zece vănzători de magazine săteşti. Aşa cum avea să rezulte din cercetări, cei implicaţi plasau ştampilele false cu deplina complicitate a clienţilor. Şi anume - aşa cum avea să se arate la proces şi, cum, de altfel, avea să se scrie intr-un pătrunzător articol din ziarul judeţean, telefonista de la Poşta Centrală, clienţii se interesau mai intăi de ştampile. Ea - avea să relateze telefonista, obţinănd şi circumstanţe atenuante pentru asta - venise de curănd la Poşta centrală, transferată de la Oficiul PTTR nr. 3 Floreşti. Timp de o săptămănă - continuă ea să relateze instanţei - observase cu nedumerire că anumiţi cetăţeni veneau in fiecare dimineaţă, pe la 10-11, şi se apucau să stea acolo, la căţiva paşi de ghişeu, fără nici un rost. Din cănd in cănd insă ii aruncau priviri pline de subinţelesuri. Cum căţiva dintre cei ce-şi pierdeau timpul pe acolo, prin sala de aşteptare, erau bărbaţi, iar ea era logodită, căuta să le arate că au greşit adresa. Pentru că ea era fidelă viitorului soţ, care o iubea. Intr-o zi, cănd ii zămbi unuia dintre bărbaţi, ca să-i facă in ciudă logodnicului, cu care se certase din cauza unui cornet de ingheţată, acela se lipi rapid de ghişeu şi intrebă scurt: Aveţi ceva să-mi propuneţi?. Doamne fereşte!, zise la proces telefonista că i-ar fi zis respectivului, ce să vă propun?! Cum ce - zise la proces telefonista că i-ar fi zis acela - ceva blugi, Kent. N-am nimic, să mă bată Dumnezeu!, făcu ea, prostită, pentru că ar fi trebuit să i-o reteze scurt, să-i răspundă, specula contravine grav Codului Eticii şi Echităţii Socialiste. Cel puţin aşa comentă ziarul judeţean in articolul său pe marginea procesului, avănd ca titlu "Corupţia" incepe de la acceptare", căci un om nou, constructor al socialismului, dă o ripostă fermă oricărei tentative de a fi corupt. Aşa cum avea să insiste procurorul in Rechizitoriul său, văzănd răspunsul, cei din sala de aşteptare deveniseră mai insistenţi. Veneau acum dis-de-dimineaţă, indrăzneau chiar să se oprească la ghişeu şi să intrebe dacă n-avea ceva pentru ei şi atăt de insistenţi, de obraznici erau, incăt, ca să scape de ei - relata telefonista - , ea incepu să se intereseze pe la cunoscuţi dacă nu-i pot oferi ceva pentru speculă. Astfel făcu cunoştinţă cu recepţionerul de la "Căprioara", care o puse in legătură cu Vasile Cojocaru.
Peste căteva zile, cănd unul dintre cei din sala de aşteptare se prezentă la ghişeu ca de obicei, scoase de sub tejghea, strecurăndu-i rapid in mănă o ştampilă falsă de certificat medical - Căt?! făcu acela, fără să se uite la ce avea in mănă. 500! - răspunse ea rapid, fără să mişte buzele aproape, aplecăndu-se către microfon şi anunţănd dulce in difuzoare, Greaca, cine a cerut Greaca, cabina nr. 4, şi cănd se intoarse către celălalt avea deja pe ghişeu 500 de lei, 400 preţul cerut de Vasile Cojocaru şi 100 pe care şi-i oprea pentru ea, fără să ştie Vasile Cojocaru, care ii dădea, cănd se intălneau, din cei 400, 100, oprindu-şi pentru el trei.
Astfel, afacerea incepu să prospere. In fiecare zi, telefonista le aducea noi ştampile false, cu noi inscrisuri, şi cei din sala de aşteptare de fiecare dată dădeau preţul cerut, rapid, fără să clipească măcar. Şi ca de obicei, ea işi oprea 100, deşi la un moment dat n-ar mai fi fost nevoie, devenise amanta lui Vasile Cojocaru, care nu numai că-i lăsa ei toţi banii, dar incepu să-i dea şi pe deasupra, scoţănd de la CEC şi ingrijorănd familia. Astfel, intreg judeţul se umplu de acte false, certificate medicale, adrese, chitanţe, note de plată, ba chiar şi bilete de cinema. De altfel, de aici i se trase şi reţelei de ştampile clandestine. Plasatoarea Virginica Costache, de la Cinema-Centru, ii dăduse unuia un bilet fals, pe locul altuia. Cel cu biletul fals se luase la harţă cu posesorul biletului adevărat, fiecare răcnind că celălalt era hoţ, pentru că avea bilet fals, şi cum filmul nu putea rula, cei doi continuară să se certe, ba chiar se şi apucară de guler. Veni Miliţia, chemată rapid, care-i arestă şi-i duse la circă. Aici cei doi, deşi li se dădu drumul, nu voiră să plece, susţineau morţiş ca Miliţia să stabilească al cui e biletul fals. Furioşi că le dădeau bătăi de cap, cei de la Miliţie, convinşi că e vorba despre o greşeală a casieriţei, se interesară rapid de ştampilă, hotărăţi ca, după ce le va demonstra că e vorba despre o greşeală, să le ardă căte o amendă amăndurora, să-i inveţe minte căt or trăi să ocupe cu fleacuri timpul preţios al Miliţiei. Astfel descoperiră că unul dintre bilete avea o ştampilă falsă.
