Reumaticii financiari de la Dinamo calcă în străchini.

Diversiunea pusa la cale de omul inteligent nu lasa nici o sansa prostului. Reciproca nu este insa valabila. Fiindca tot ea, parsiva arma a diversiunii, devine streang pentru prostul care se incumeta s-o ia la purtare. Strategiile jegoase prin care sefii de la Dinamo incearca sa se derobeze de obli­gatiile contractuale pe care le au fa­ta de fotbalistii din dotare certifica exemplar respectiva incompatibilita­te. Incercarile disperate prin care da­tor­nicii incearca sa-i culpabilizeze pe cei care au de luat atrag si mai mult atentia asupra starii de faliment in care Dinamo a fost adusa de aceste rudimente manageriale.

Cazurile Dolha si Bordeanu au reprezentat primul spectacol cu pu­blic si cu strachini sparte de calcatura stramba a reumaticilor financiari de la Dinamo. Motivarea amenzilor prin care conducerea incerca sa reduca spre jumatate sumele datorate celor doi, la despartire, a fost de tot rasul. Iar rasul dadea in hohot atunci cand aflai ca Dolha si Bordeanu mai fuse­sera fraieriti o data de nepretuitii tutari de la Dinamo. Atunci cand au acceptat, sub garantia cuvantului de onoare al acelorasi sefi, amanarea unor plati cu scadenta in anul trecut. Aparent, Ioan Andone consti­tuie un alt caz par­ticular de conflict di­na­movsit. Apa­rentele capata insa un alt contur al realitatii atunci cand vorbim despre antrenorul echipei. Antrenor despre care se credea ca va fi demis si care, dimpotriva, a renuntat pe proprie ras­pundere sa se mai prezinte la echi­pa. Iar cand refuzul vine din par­tea unui om care cunoaste foarte bine realitatea de fapt din club putem sa ne ima­ginam foarte usor motivele de­ci­zi­ei lui Andone. Ionel Danciulescu, fot­balist cu per­formante care ingenuncheaza ve­ci­natatile, apare ulti­mul pe lista diversiunii. Danciulescu a primit avertismente prin intermediul unor articole semnate de umili ziaristi de banduliera, alimentati evident cu informatii din interio­rul clubului. Aflam ca An­do­ne a insistat enorm cu Danciulescu in campionatul trecut. Enorm inseamna ca in turul campionatului Danciulescu a fost titu­lar doar in vreo trei meciuri. Mai aflam ca Danciulescu este pe cra­ca daca nu va accepta, intr-o dis­cu­tie viitoare (?!), reduce­rea contractului. Sa nu va mire posibilitatea jurnalistului de a calatori prin in­tentiile inca nedeclarate ale sefilor de la Di­na­mo. Telepatia exclude, evident, tur­na­to­ria. A cui turnatorie? A celor care vor­besc despre raportul dintre varsta jucatorului si valoarea sa. Adi­ca a militienilor care nu pot pri­cepe ce se intampla in terenul de joc si, atunci, cer actele la control. Adica buletinul. Toate aceste intamplari ma determina sa astept cu nerabdare debutul viitoarei editii de campionat. Abia astept sa fiu martorul entuziasmului cu care suporterii dinamovisti vor intampina lucratura intersezonului.