Reveillon TV

Reveillon: o cina festiva, ceremonioasa, de lux culinar, de eleganta si stil, care incepe mai tarziu si se continua mult dupa miezul noptii. Cuvantul isi are originea in cuvantul francez 'reveil', care inseamna a sta treaz atunci cand se presupune ca ar trebui sa dormi. Si da, in multe culturi si tari a devenit un mod de a celebra Craciunul si noaptea Anului Nou.

Stateam intr-o parte, asa, in seara de 31 de­cem­brie 2011 la reveillon-ul meu si priveam la televizor, la revelionul lor. Ne-am uitat cu totii un timp, ne-am amuzat, am criticat, am injurat si apoi am ignorat micul ecran cu totul.
Mi-am dat seama ca, indiferent cat de mult s-a dezvoltat televiziunea in Romania, nu este nimeni, deocamdata, in stare sa produca un show de entertainment de calitate, memorabil, care sa tina, entuziast, lumea treaza in noaptea dintre ani. Desi televiziunile noastre au produs, de-a lungul timpului, si programe de calitate, se pare ca un spectacol TV bun de revelion este o tinta peste puterile lor.

De cativa ani exista doua retete de show, care se combina intre ele, in programe. Se produce un show in studio si un alt show intr-o piata din oras si ambele se transmit alternativ. In studio avem o scena mare, cu un decor kitsch prin care se perinda cateva ore – 'producandu-se' in episoade consecutive – tot felul de personaje 'artistice' (in marea majoritate din domeniul muzicii si dansului). In piata avem alta scena mare pe care se dau concerte: muzica, dansatori, jocuri de lumini sofisticate si, la 12 noaptea, numaratoarea inversa urmata de focurile de artificii.

Publicul sta in picioare, canta, danseaza, fumeaza, mananca si se alcoolizeaza. Nu este un spectacol de Reveillon, ci un concert-maraton dat in noaptea de revelion.
In show-ul din studio avem o galerie de personaje stridente, false, pestrite si de prost gust, care se chinuie penibil – intr-un decor de nunta de toparlani imbogatiti peste noapte – sa mimeze ca sunt vesele si ca se distreaza de minune. Pitipoance de lux pe post de animatoare, sumar imbracate, cu 'silicoanele' pe afara si buze caricaturale umflate cu botox; glume rasuflate si poante de doi lei; prezentatori stupizi; gag-uri ratate; sclipici, briz-brizuri si muzica 'pe gustul maselor' – o amestecatura he­teroclita de staruri reale si 'vedete' de mana a doua, de stiluri muzi­cale interpretate mai bine sau mai prost (obligatoriu, cu manele) asezonate cu dansuri de bar de noapte pentru interlopisti, plus vestimentatii ieftine si topesti...

O combinatie grotesca de circ de provincie cu spectacol de amatori de la caminul cultural si discoteca de sat, ambalata in staniolul sclipicios al marilor pretentii de televiziune mo­derna, occidentala si transmisa (live sau inregistrat) cu cele mai moderne camere, lumini si sonorizari. Totul se petrece la fel de peste 20 de ani. Doar ca, pe masura ce a trecut timpul, echipamente din ce in ce mai scumpe si mai performante ne transmit acest balci grotesc si kitsch din ce in ce mai clar, mai in detaliu, in culori si mai stridente si cu sunete si mai puternice.

Show-ul TV dintre ani ar trebui sa fie o sarbatoare de gala, cu fast si bun gust, cu eleganta si stil, cu umor de calitate – un festival a tot ce a creat mai bun Romania in materie de entertainment in anul care tocmai se incheie.