x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Revelatia unei prapastii

0
Autor: Ion Cristoiu 10 Ian 2007 - 00:00
Revelatia unei prapastii


Daca tot ne-a reamintit Jurnalul National ca anul acesta se implineste un secol de la Rascoala din 1907, sa culegem din magistralul eseu al lui I.L. Caragiale "1907. Din primavara pana-n toamna" aceasta observatie despre Romania de la inceputul secolului al XX-lea:
"In adevar, poate ca nici intr-un stat din Europa cel putin nu exista atata extravaganta deosebire intre realitate si aparenta, intre fiinta si masca".
O teza folosita de marele gazetar pentru a explica uimirea starnita in Europa de Rascoala de la 1907. Statul roman trecea peste hotare drept un "stat de ordine par excellence". Mai ales ca in 1906 se sarbatorise, printr-o expozitie jubiliara, insotita de cantarile de rigoare, patruzeci de ani de domnie a lui Carol I. Justificabila astfel tresarirea continentala in fata prapadului ivit si crescut parca din neant. Jurnalistul politic vrea sa spuna ca aparenta era inselatoare, o biata masca. Romania a sarbatorit in zorii acestui an admiterea oficiala in Uniunea Europeana. Desigur, o rascoala precum cea din 1907 e imposibila azi, fie si pentru ca taranii sunt atat de sleiti, incat nici nu-si mai pot ara peticul de pamant, d-apoi sa mai puna mana pe furci si topoare. Cele scrise de Caragiale despre prapastia dintre realitate si esenta sunt insa mai mult decat valabile pentru Romania lui 2007.
Romania lui 2007 se defineste prin "extravaganta deosebire" dintre fatada si esenta:
Fatada:
1) O sarbatorire fantasmagorica, de milioane de euro, a admiterii oficiale in Uniunea Europeana, admitere datorata nu atat performantelor interne, cat mai ales vointei mai-marilor de la Bruxelles de a duce pana la capat un proiect politic demarat cu ani in urma.
2) O trancaneala nesfarsita pe posturile de radio si de televiziune despre calitatea de cetateni europeni a romanilor, cu insistenta absurda pe posibilitatea de a calatori in Vest doar cu buletinul, fara a tine cont ca pentru o calatorie peste hotare e nevoie in primul rand nu de buletin, ci de bani.
3) Campanii ale unei asa-zise societati civile pentru instaurarea in Romania a unor reguli la care Occidentul a ajuns nu in cativa ani, ci in cateva decenii.
Atacurile neghioabe la adresa recent promulgatei Legi a cultelor, pentru ca n-ar da dreptul unor rataciti de a face din Fecioara Maria o prostituata si din Iisus Hristos un hot de buzunare, sunt cum nu se poate mai semnificative pentru pretentiile aberante de a importa in Romania obiceiuri corespunzand, in alte parti ale continentului, unor realitati diferite social-economic.
Esenta:
1) Romani care, invitati sa viziteze Palatul Parlamentului, nu s-au dat in laturi de la a-si scrie numele pe pupitru, a se tranti in fotolii si a se preface ca sforaie, a da cu pumnul in dispozitivele de vot electronic, a-si lasa zoaiele clefaitului de portocale peste tot si a impleti lujerele microfoanelor.

O hoarda de toape dand buzna intr-un spatiu public sub semnul unei coborari a gustului si a comportamentului la nivelul mahalalei caragialiene.
2) Un sef de stat care, uitandu-si conditia sa de model pentru imensa majoritate a populatiei, rataceste prin carciumi, ii da cu cotul primului ministru si marturiseste in gura mare ca in tinerete a frecventat bordelurile lumii.
3) Un primar de Giurgiu, ajuns potentat local, plesnind de tupeu si imbuibare, care pune taxe cu de la sine putere, repetand intr-o Romanie ce-si zice europeana credinta arendasilor de la inceputul secolului al XX-lea ca tot ce pica sub privirea lor grasa le apartine.
4) Valuri de romani bantuind prin capitalele Europei pentru a cersi, a sterpeli, a smecheri, intr-o miscare ce va ramane in memoria lumii civilizate drept o noua navalire a popoarelor deopotriva majoritare si barbare.
Admiterea in Uniunea Europeana a fost si este infatisata sub semnul avantajelor. Unul dintre acestea, despre care nu s-a vorbit si nu se vorbeste, consta intr-o revelatie: a prapastiei dintre fatada si esenta.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de