x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Revenirea la discursul sectar vădeşte declinul educaţiei

0
Autor: Ionuț Bălan 02 Oct 2019 - 07:54
Revenirea la discursul sectar vădeşte declinul educaţiei


Nu geniile schimbă istoria, ci fanaticii, sugerează Gustave Le Bon, o mare personalitate ţinută „la distanţă” în epoca politically correct.

Acesta explică faptul că inventatorii pot modifica pe termen lung o civilizație; fanaticii, care au o inteligenţă redusă, dar un caracter energic și pasiuni violențe, sunt cei care pot fonda religii, imperii sau să răstoarne lumea cu susu-n jos.

Vocea lui Pierre l’Ermite (preot din Amiens și lider al primei cruciade) a determinat milioane de oameni să-și abandoneze casele și să se îndrepte spre Orient; cuvintele unui individ bântuit de viziuni, e vorba de Mahomed, au creat forța necesară pentru a cuceri lumea greco-romană; un călugăr obscur, ca Luther, a trecut Europa prin foc și sabie.

Le Bon susține că inclusiv iacobinii ce făceau paradă cu rațiunea lor, erau ghidați tot de pasiuni și misticism, adică de o atitudine de sectă. Iacobinul nu este un raționalist, ci un credincios. Departe de a-și întemeia credința pe rațiune, modelează rațiunea după credința lui și cu toate că discursurile lui sunt inundate de raționalism, îl folosește foarte puțin în gândire și în comportamentul său, atrage atenţia Gustave Le Bon.

Iar acest context îmi amintește de felul cum au câștigat aderenți inițiatorii miscării totalitare din perioada interbelică, ce aveau dramaturgi care scriau piese cu personaje ce ziceau că atunci când aud vorbindu-se de cultură le vine să pună mână pe pistol, cadru completat eventual de propagandă cu incinerări de cărţi „reacţionare” în piața publică.

Asta în măsura în care Kant avertizează că popoarele lipsite de cultură sunt ușor de manipulat. Deci cad pradă acestui comportament de sectă. 

Deci ce arbitrează acum „campionii” dreptăţii, care fac ca vremurile să inceapă să se asemene foarte mult cu cele național socialiste de odinioară? Lipsa de educație. Iar dacă un apostol jurist de la noi ajunge să critice perioada Thatcher - Reagan, în condițiile în care nu trebuia să ne oprim la ei, ci să mergem mai departe, e evident că ne confruntăm cu un declin educațional de care profită proorocii de serviciu, „,maeştri” ai argumentaţiei eclectice.

 


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de