Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Obsedate de intrigile la nivel central, de apariţiile la talk-show-uri,
de conferinţele de presă transmise în direct, partidele politice din
România n-au sesizat spectaculoasa schimbare de situaţie impusă de
votul uninominal...● Ion Cristoiu
Editorialele zilei
● Tudor Octavian: Dialog politic cu un surdo-mut ● Adrian Năstase: Cine taie panglica la Ford? ● Răzvan Belciuganu: Sorin Oprescu lasă primăria pentru preşedinţie ● Şerban Cionoff: "Dreptul de a huidui”, ca exerciţiu democratic!● Daniel Dăianu: Reforma bugetului UE ● Dan Dumitrescu: Presa sportivă are nevoie de paraschiveşti
Editorialele zilei
● Tudor Octavian: Dialog politic cu un surdo-mut ● Adrian Năstase: Cine taie panglica la Ford? ● Răzvan Belciuganu: Sorin Oprescu lasă primăria pentru preşedinţie ● Şerban Cionoff: "Dreptul de a huidui”, ca exerciţiu democratic!● Daniel Dăianu: Reforma bugetului UE ● Dan Dumitrescu: Presa sportivă are nevoie de paraschiveşti
Sosit în N..., pentru a se asigura că va fi ales la Colegiul I, Bonifaciu Cozianu află că totul depindea de un anume Ianache Balaban, cel mai bun elector din judeţ. Strâmbând din nas de dezgust, candidatul Partidului Conservator se vede obligat să meargă la Ianache acasă şi să-i făgăduiască marea cu sarea pentru a-l face să se mişte în vederea scrutinului. E un bun prilej pentru ambiţiosul om politic de la Bucureşti să descopere că depindea de un negustor dintr-un prăpădit târg de provincie. Am povestit, în formulări strict gazetăreşti, un fragment din capodopera lui Petru Dumitriu, "Cronică de familie‘‘.
Am făcut-o însă pentru a avertiza că situaţia din roman, petrecută înainte de 1900, pe vremea lui Carol I, e pe cale să se repete în România lui 2008. Deşi alegerile se făceau la vremea respectivă după criterii de avere (în cazul din roman e vorba de Colegiul I), formula de scrutin era cea de acum: a votului uninominal.
Bonifaciu Cozianu e trimis de conducerea Partidului Conservator de la Bucureşti să candideze în colegiul din N... Votul uninominal cerea însă candidatului să meargă din casă-n casă pentru a-şi convinge alegătorii. Un astfel de fapt e însă imposibil fără implicarea liderilor de pe plan local. Oricât de puternic ar fi fost Bonifaciu Cozianu la nivel central, fără bunăvoinţa unuia precum Ianache n-ar fi putut face nimic în alegeri. Urmare a legii trecute prin Parlament şi promulgate deja de preşedinte în 2008, atât preşedinţii Consiliului Judeţean, cât şi parlamentarii vor fi aleşi prin vot uninominal. Obsedate de intrigile la nivel central, de apariţiile la talk-show-uri, de conferinţele de presă transmise în direct, partidele politice din România n-au sesizat spectaculoasa schimbare de situaţie impusă de votul uninominal: dependenţa masivă, zdrobitoare a liderilor de la Centru de liderii filialelor din provincie. Istoria alegerilor din anii lui Carol I dezvăluie, după cum se vede şi din fragmentul din Cronică de familie, că, fără implicarea liderilor locali, nici un candidat venit de la Centru nu va putea fi sigur de succes într-un colegiu din provincie. Acest adevăr îl găsim nu numai în Cronică de familie, ci şi în Scrisoarea pierdută a lui Caragiale. Pentru ca Agamiţă Dandanache să fie ales e nevoie de o intervenţie fermă a Centrului pe lângă liderul filialei locale a partidului, distinsul Trahanache. În România lui 2008, dependenţa Centrului de filialele locale e cu atât mai mare cu cât, potrivit experienţei din ultimii ani, câştigă acele formaţiuni capabile să-şi scoată electoratul la vot. La referendumul pentru suspendarea preşedintelui, unii baroni locali ai PSD au trădat conducerea de la Centru stând cu mâinile în sân. Rezultatul se cunoaşte. De şefii de filiale din provincie a depins şi rezultatul unor partide la europarlamentare. Pentru conducerile de la Bucureşti, asta presupune două condiţii:
1) Existenţa în toate judeţele a unor filiale extrem de puternice.
2) Grija de a ţine cont în desemnarea candidaţilor de voinţa şefilor de filială.
Ce ar însemna asta practic?
Ar însemna că:
1) Şefii de la Bucureşti să mai lase studiourile tv şi întâlnirile mai mult sau mai puţin discrete cu alte partide pentru a merge în filiale şi pentru a le pune la punct în vederea unei confruntări electorale ce se va deplasa acum de la nivel de Bucureşti la nivel de judeţ şi colegii.
2) Şefii de la Bucureşti să cântărească atent înainte de a impune unei filiale candidatul considerat de ei drept deja victorios.
Desigur, de la Centru se poate impune oricare candidat. Numai că victoria acestuia va fi la mâna liderilor judeţeni. Noua schimbare în politica românească dă deja primele semne.
Liderul de profil naţional Cezar Preda n-a putut fi impus filialei PD-L de la Buzău. Conducerea PSD s-a văzut obligată să amâne o decizie în cazul candidatului pentru Bucureşti. Ea nu poate face nimic fără implicarea lui Marian Vanghelie în campania pentru alegerile locale.
Am făcut-o însă pentru a avertiza că situaţia din roman, petrecută înainte de 1900, pe vremea lui Carol I, e pe cale să se repete în România lui 2008. Deşi alegerile se făceau la vremea respectivă după criterii de avere (în cazul din roman e vorba de Colegiul I), formula de scrutin era cea de acum: a votului uninominal.
Bonifaciu Cozianu e trimis de conducerea Partidului Conservator de la Bucureşti să candideze în colegiul din N... Votul uninominal cerea însă candidatului să meargă din casă-n casă pentru a-şi convinge alegătorii. Un astfel de fapt e însă imposibil fără implicarea liderilor de pe plan local. Oricât de puternic ar fi fost Bonifaciu Cozianu la nivel central, fără bunăvoinţa unuia precum Ianache n-ar fi putut face nimic în alegeri. Urmare a legii trecute prin Parlament şi promulgate deja de preşedinte în 2008, atât preşedinţii Consiliului Judeţean, cât şi parlamentarii vor fi aleşi prin vot uninominal. Obsedate de intrigile la nivel central, de apariţiile la talk-show-uri, de conferinţele de presă transmise în direct, partidele politice din România n-au sesizat spectaculoasa schimbare de situaţie impusă de votul uninominal: dependenţa masivă, zdrobitoare a liderilor de la Centru de liderii filialelor din provincie. Istoria alegerilor din anii lui Carol I dezvăluie, după cum se vede şi din fragmentul din Cronică de familie, că, fără implicarea liderilor locali, nici un candidat venit de la Centru nu va putea fi sigur de succes într-un colegiu din provincie. Acest adevăr îl găsim nu numai în Cronică de familie, ci şi în Scrisoarea pierdută a lui Caragiale. Pentru ca Agamiţă Dandanache să fie ales e nevoie de o intervenţie fermă a Centrului pe lângă liderul filialei locale a partidului, distinsul Trahanache. În România lui 2008, dependenţa Centrului de filialele locale e cu atât mai mare cu cât, potrivit experienţei din ultimii ani, câştigă acele formaţiuni capabile să-şi scoată electoratul la vot. La referendumul pentru suspendarea preşedintelui, unii baroni locali ai PSD au trădat conducerea de la Centru stând cu mâinile în sân. Rezultatul se cunoaşte. De şefii de filiale din provincie a depins şi rezultatul unor partide la europarlamentare. Pentru conducerile de la Bucureşti, asta presupune două condiţii:
1) Existenţa în toate judeţele a unor filiale extrem de puternice.
2) Grija de a ţine cont în desemnarea candidaţilor de voinţa şefilor de filială.
Ce ar însemna asta practic?
Ar însemna că:
1) Şefii de la Bucureşti să mai lase studiourile tv şi întâlnirile mai mult sau mai puţin discrete cu alte partide pentru a merge în filiale şi pentru a le pune la punct în vederea unei confruntări electorale ce se va deplasa acum de la nivel de Bucureşti la nivel de judeţ şi colegii.
2) Şefii de la Bucureşti să cântărească atent înainte de a impune unei filiale candidatul considerat de ei drept deja victorios.
Desigur, de la Centru se poate impune oricare candidat. Numai că victoria acestuia va fi la mâna liderilor judeţeni. Noua schimbare în politica românească dă deja primele semne.
Liderul de profil naţional Cezar Preda n-a putut fi impus filialei PD-L de la Buzău. Conducerea PSD s-a văzut obligată să amâne o decizie în cazul candidatului pentru Bucureşti. Ea nu poate face nimic fără implicarea lui Marian Vanghelie în campania pentru alegerile locale.
