x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Revoluţiile de sector

0
Autor: Tudor Octavian 14 Aug 2007 - 00:00
Intr-o dimineaţă, am fost luat din scurt de un necunoscut rufos şi păntecos care mi-a reproşat, ca "la revoluţie", că nu-s de partea tarabagiilor din sector. Omul, deşi era unul din veroşii pe care demolarea unei pieţe ii atingea direct la interes, imi vorbea ca un reprezentant legitim al maselor largi, al asupriţilor.


De la un timp, mi-e tot mai limpede că răzvrătirile nu semnifică automat şi o cauză bună. Dimpotrivă, zaverele, in cea mai mare parte, sunt impotriva unui bine nou şi incomod. A trebuit să aştept vremea unor comparaţii in cunoştinţă de cauză, ca să-mi dau seama că intreg cultul răscoalelor şi al răsturnărilor violente de regim e o minciună a stăngii. Din revoluţii şi anarhii nu trag niciodată folos mulţimile, ci căţiva indivizi.


Patronul de tarabă voia să mă facă insurgent la afacerea lui, in felul discreţionar şi in marginea fiscului in care o dezvoltase pănă atunci.


Deoarece n-aveam nici un chef să-l ascult şi să particip la răzmeriţa tarabagiilor, insemna că mă puneam contra poporului. Deci, contra dreptăţii. Un dictator te mai lasă să fii şi neutru, dar să te ferească sfăntul să-ţi afirmi neutralitatea, indiferenţa, cănd norodul iese in stradă şi decide cu "huo" şi cu bătele viitorul.


Situaţia era de două ori absurdă. O dată că se baza pe tradiţia vicioasă a dreptăţii obţinută prin forţă şi haos, a doua oară că le impunea celor păcăliţi, furaţi la căntar, serviţi prost şi chiar insultaţi de tarabagii să li se alăture acestora, pentru ca tarabagii să aibă in continuare ascendentul unei pieţe controlate in intregime de ei.


Exista incă şi o a treia marjă de absurd: mulţi din cei indelung inşelaţi de comercianţii de tarabă au ieşit la puci şi au plusat la scandal. Unii fără să se intrebe ce pierd şi ce căştigă din asta, dar şi destui care şi-au dat seama că se revoltă contra intereselor proprii. Că merg prosteşte de partea dezordinii, deoarece aşa au invăţat in şcoală şi la şedinţe că toate mişcările de stradă sunt, de la sine inţeles, progresiste. Cine indrăznea să-i explice unei gloate furioase că se inşală şi că e dusă de nas? In gloată, individul nu mai raţionează, se lasă intărătat de promisiunea răfuielii.


Eu, unul, m-am săturat de revoluţii şi de protestatari. Există şi mijloace mai deştepte decăt bolovanul şi lozinca. Cred tot mai puţin că dreptatea e intotdeauna de partea celor care ţipă mai tare. După ce am văzut cum arată pieţele in căteva oraşe mici, mijlocii şi mari din lumile cu veacuri de civilizaţie a comerţului in spate, nu mai cred in pitorescul oboarelor noastre. Fără igienă şi fără un mercurial curăţat de speculanţi, pitorescul, hărmălaia, tocmeala cu injurături şi furtul la căntar sunt pecetea celui mai rău dintre balcanisme.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de