x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Rică, dar nu Venturiano

0
Autor: Florin Condurateanu 05 Apr 2017 - 08:00
Rică, dar nu Venturiano


A făcut cu ochiul şmechereşte ca în Giuleşti, şi-a pălmuit la garagaţă obrazul cu palma lui cât o tavă de copt plăcinte şi a dat drumul la povestire. Rică, dar nu Venturiano, Rică din poarta Rapidului, Rică maşină de râs şi descurajator pentru atacanţii adverşi, speriaţi că se arunca spre ei o pată neagră de doi metri. “Participam la un turneu cu echipa naţională, invitaţi de ţările din nordul Africii. Ne puseseră gazdele la dispoziţie un avion, o rablă fără o uşă, cu o elice care scârţâia. Aterizăm cu avionul ăsta mai bleg ca o cioară, aterizăm în deşert, că se terminase combustibilul. Sâsâiau printre dune o grămadă de şerpi. Se sperie fotbaliştii, dar îi mobilizez eu: «strângeţi pietroaie cât mai mari, aşezaţi-le în jurul nostru, ca să nu aibă pe unde pătrunde şerpii». Tricolorii fac cetatea asta, şerpii sâsâie, opriţi din invazie, se plictisesc cobrele şi pleacă la o chermeză, să danseze la două dune distanţă”. Rădeau în hohote fotbaliştii de ghiduşiile lui Rică, nişte nerozii. De unde pietroaie în deşert, cum să nu se infiltreze şerpii cu unduirile lor parşive? Dar cu istorisirile lui Rică se goneau tensiunile de dinaintea meciurilor. Mi se destăinuia Mircea Lucescu, antrenorul naţionalei, că de asta îl ia pe Răducanu în lot, chiar după ce se lăsase de fotbal, ca să fie responsabil cu buna dispoziţie: ”Cu glumele lui goneşte încruntarea fotbaliştilor”. O dandana i s-a întâmplat lui Rică Răducanu la turneul final din Mexic. El, portarul cu cea mai mare cotă, şi   magicianul Dobrin n-au apucat să joace în niciuna din cele trei partide din grupe. Vedetele naţionalei n-au fost introduse în teren de antrenorul Angelo Niculescu. Motivele sunt şi acum nelimpezite. Se bârfea că s-au răzbunat pe Dobrin în principal, dar şi pe Rică dinamoviştii din lot, pentru că la pocher îi câştigaseră toţi banii lui Radu Nunweiller. Rică dă din mână şi dărâmă şoapta asta: “Ce pocher, pe naiba, habar n-aveţi ce gust bun are berea mexicană, ce cântă Cielito Lindo graşii ăia cu chitară şi pălării cât roata de rezervă de la Dacia şi ce dansează din buric focoasele alea brunete ca giuleştencele. Cine putea să stea în cantonament, am deschis fereastra şi ne-am lăsat pradă farmecelor mexicane”. Antrenorul sud-american care-l văzuse pe Rică ce giumbuşlucuri face cu mingea pe la spate în poartă şi cum a fost fluierat în ofsaid în careul advers a strigat: „Eu pe ăsta l-aş împuşca”.


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de