x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Rictusurile disperării

0
Autor: Victor Ciutacu 13 Oct 2009 - 00:00
A picat guvernul Boc; mare sfârâială, ce să-ţi povestesc! A fost de departe - şi-n varianta cu PSD, şi-n varianta fără - cel mai prost cabinet din istoria postrevoluţionară a României. Adunătura aia de fufe închipuite şcolite la particular şi de borfaşi neterminaţi nu putea avea alt sfârşit decât ăsta: primul cabinet postrevoluţionar doborât de-o moţiune de cenzură. Tragedia nu e că nu mai avem guvern (de parcă ţara ar fi fost condusă în vreun fel până acum), ci că l-am avut aproape un an la butoane. Nişte şchiopi impotenţi, politic şi economic, n-aveau ce căuta acolo nici măcar dacă găseam cu toţii bani pe stradă şi n-avea cine-i cheltui.

Marele partid al reformatorilor de clasă politică a reuşit, în ultimii cinci ani, două premiere grandioase. A dat primul preşedinte suspendat din funcţie în timpul mandatului şi primul cabinet demis de către Parlament. Dacă celelalte partide vor şti să joace, e începutul oficial al sfârşitului celui mai sinistru şi fascistoid regim politic dintr-o ţară democratică. Când derbedeii care-şi aprind trabucurile cu suta de euro ajung demnitari, iar paraşutele fac agenda publică, când mitocanii se şterg pe pantofi cu Constituţia, iar pretinşii constituţionalişti dau pe bandă ordonanţe neconstituţionale, singura soluţie, dacă nu vrei să dai foc ţării, e să-i dai pe ei jos. Ceea ce, în sfârşit, a fost în stare să facă, printr-o execuţie politică a la carte, restul neportocaliu al Parlamentului.

Cele mai delicioase momente ale zilei au fost, pentru privitorul de meserie care sunt de dimineaţă şi până să mă bag în cutia televizorului, privirea pierită a Robertei Anastase şi rictusurile tuturor acefalilor şcoliţi în Modrogan care până acum obişnuiau să turuie ca morile stricate pe toate posturile. Aveau feţe de oameni disperaţi, cărora li se strânge funia la par. Nici nu vreau să mă gândesc ce-o fi în sufletele şleahtei de profitori, desantată de la Cluj în casele de protocol, a micuţului şi complexatului utecist. Mai ieri doi au fost daţi afară de Andrei Marga din Babeş Bolyai, iar azi au fost lăsaţi pe stradă prin votul Camerelor reunite ale Parlamentului. Dacă şulfele bătrâne din vechiul PD îşi vor găsi oricând culcuşuri politico-economice avantajoase, închipuiţii ăia care au venit la oraş să se pricopsească n-au aflat că liniile de tramvai nu curentează şi continuă să sară...
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de