ROBOR-ul și Boborul

În prag de sfârșit de an, toată lumea aleargă după bani. Pentru Crăciun și Anul Nou, românii sunt dispuși să cheltuie tot din buzunar și încă ceva pe deasupra, dacă au de unde să ia cu împrumut. Valea Prahovei e vândută sută la sută, la Poiană, locurile sunt date aproape toate de la Paște, deși pachetele de Revelion urcă vertiginos, fiind chiar mai scumpe decât în Elveția. După frenezia călătoriilor și buluceala din magazine, poți trage concluzia că nivelul de trai este în urcare, puterea de cumpărare are suport în creșterea economică. Dar e un mare oftat național: ROBORUL. Știrea de breaking news pleacă și ajunge la ROBOR, interesul publicului este cuantificat în audiențele televiziunilor. Cine are subiectul cu ROBOR ajunge repede la POPOR, deci regula este simplă. Vrei nu vrei, bea Grigore nu aghiasmă, ci ROBOR! Dacă lumea nu ar avea datorii la bănci, evident că dinamica indicatorului ar cădea în pustiu. Ratele se plătesc lunar, dar picătura de ROBOR este luată dimineața, la prânz și seara, înainte de culcare, să-ți facă visul mai puțin dulce. Atent la mișcarea banilor, Guvernul a prins din zbor subiectul și, în stilul propriu al politicienilor pragmatici, s-a gândit să stoarcă ceva bani din ROBOR. O taxă pe lăcomie, cum a numit-o ministrul de Finanțe, ar urma să ia din profitul băncilor care s-au îngrășat pe spinarea românilor, cărora le-a acordat împrumuturi la cerere. Nu se știe de când se va introduce taxa, dar Teodorovici, ca orice responsabil de la FISC, ar dori ca taxa să se ia nu de mâine, ci de ieri. Psihologic, mișcarea e simplu de vândut: taxa e luată de la bancheri, care vor să le dai înapoi banii cu dobânzi mult mai mari aici, față de țările de unde vin. Guvernatorul BNR a avertizat băncile că rata de intermediere este în scădere, că, vizând doar profituri, bancherii uită de relația cu clienții. Ca atare, Isărescu nu este un avocat al băncilor, ci respectă statutul instituției, de a apăra stabilitatea sistemului bancar, domeniu vital pentru economie, în ansamblu. Un articol cu titlu mincinos a inflamat și o comisie a Parlamentului care l-a convocat pe guvernator la audieri, ceea ce poate duce spre confuzii într-un moment sensibil. Nu trebuie să uităm, în context, că există o presiune și în alte locuri asupra băncilor centrale, guvernele dorind să scape de independența acestora. Tactică, evident, falimentară, de neacceptat în UE. De ce să nu luăm modelul de la Consiliul European, unde la fiecare întrunire a șefilor de stat, președintele Băncii Central Europene prezintă o stare a sistemului pe care îl conduce. În România, BNR a fost în ultimele decenii ancora cea mai solidă de stabilitate, nu numai pentru economie. Cine vrea să decredibiliteze instituția, să o atragă în conflicte parazite? Nu este în niciun caz interesul Guvernului, sau în numele lui, să deschidă un front de luptă și pe Strada Doamnei.