Rodica Purcel

Apriga femeie! Si-a facut o cariera si o viata... ca ale ei mai rar. Mai ales cariera. Nu s-a lasat, nene, nu s-a lasat. Alta, da’ ce vorbesc eu?!, altii in locul ei s-ar fi blegit. S-ar fi apucat de crescut nepoti, de surubarit pe la vreun hobby. Nu si Rodica Purcel. Ea nu, niciodata. Ea tine steagul luptei de clasa sus. Pentru ca trebuie sa va spun ca Rodica Purcel este o femeie care are ce apara.

Darza femeie! Zece barbati ti-i culca la picioare daca vrea. Si vrea, deh!, femeia tot femeie. Musai sa adaug ca Rodica Purcel are si ea o viata psihosomatica la fel ca oricare alta, desi nu chiar la fel. Ma-ntalnesc in piata, de exemplu, cu Rodica Purcel, 'saru’ mana, doamna director!', eu, 'bonjur, draga', ea, 'ce mai fa­ceti?', eu, 'eeeee...', gest plictisit, din umeri, ea, 'cumparaturi, cum­pa­raturi?', eu, 'si d-astea', ea, 'atunci saru’ mana si spor la treaba', eu, gest de la revedere, cu mana, in dorul lelii, ea. De asta spun, Rodica Purcel e un om printre oameni. NU! Un superom printre oameni. Pentru ca ea are viziuni si cade pe ganduri fara sa stea pe ganduri. Rodica Purcel nu gan­deste ca noi, restul, care ne limitam la un cerc restrans de oameni si proble­me mici, din jurul nostru, pe care-l invartim in jurul lumii.

De asta spun ca Rodica Purcel este super om prin­tre oameni. Egoul ei este pe cat de atoatecuprinzator, pe atat de selectiv. Cei care sunt primiti au loc sa se lafaie berechet. Dar sa lasam fara­fastacurile, nu se potrivesc, pentru ca Rodica Purcel e om dintr-o bucata. Odata a facut sedinta cu angajatii ca sa afle ce parere au intr-o anumita chestiune. Memorabila zi! Oamenii venisera de dimineata, ca de obicei, la serviciu, cand, deodata, zdrang!, Rodica Purcel cade ca un trasnet in mijlocul lor. Ca fiecare sa-si arate opinia. Bineinteles ca nimeni nu venise la o asa slujba cu opiniile de acasa, doar v-am spus ca e vorba despre o ditamai institutia, serioasa – nu spui care, interes national – care are ea opinii branduite, ce sa cauti tu cu ale tale, de acasa? Unu’ a vrut sa se arunce pe geam, da’ s-a lipit de zabrele, altul s-a apucat sa planga ca o muiere (nu va grabiti totusi in fata Rodicai Purcel, i se poate intampla si celui mai indarjit barbat), cineva a inceput sa delireze si sa vorbeasca fara sens pana cand a intervenit, hotarat, Rodica Purcel si-a spus 'atunci asa ramane!'. Asa a fost salvata institutia – a cata oara? – de aceeasi Rodica Purcel si noi, la randul nostru, am fost salvati, pentru ca v-am spus ca institutia in cau­za e de interes national – nu spui care!

Iute femeie! Desi pare cateodata ba obosita, ba dusa cu gandurile, ba gata de un compromis, nu ti-ai gasit omu’. Nu asta e Rodica Purcel. Fiindca odata numa’ ce-ti ia gatii cu ascutimea mintii si cu agerimea verbului. N-a avut o viata usoara. S-a luptat, a lucrat intr-un mediu impanat cu carti, care predispunea mai mult la sudoarea de provenienta inghinala decat la aceea de esenta occipitala. Rodica Purcel s-a luat la tranta cu tomuri impresionante pentru a obtine informatia. Intotdeauna i-a placut sa lucreze cu informatia. S-o framante ca pe un aluat. Lucreaza intr-un mediu in care poti trai decent / bine (foarte bine), dar nu poti face avere. Ea, da! A facut cum a facut de-a pus-o de-o avere babana. E boieroaica. Da’ nu e rupta de realitate. Nu-nu-nu, nicidecum. Dimpotriva, e bagata cu amandoua picioarele in placinta asta, de unde ne serveste, celor care poftesc, portii suculente.

Neinduplecata femeie Rodica Purcel. Si neinfricata! Nu o poti inti­mida si nici determina sa faca ceva ce nu-i convine. Ehe. Ar fi multe de povestit despre Rodica Purcel dar daca as intra in detalii ati zice ca e un personaj de basm, inventat de mine. Or, nu! Ea traieste aievea, printre noi. Si va rog sa nu uitati asta, ar zice, razand inlacrimat, Nichita Stanescu. Mai are treaba si probabil ca o incurca vreo niscaiva tineri la inceput de cariera, care traiesc de azi pe maine, pentru ca altminteri nu se explica de ce nu sunt, in jurul si dedesubtul ei, toate aranjate in ordine si-n nemiscare.