x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Romane de citit în tren

0
Autor: Tudor Octavian 21 Ian 2008 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Un chioşcar de la gară vinde mai bine ca alţii aceleaşi cărţi care pot fi găsite şi-n librării, fiindcă şi-a făcut un afiş pe care scrie că sunt romane de citit în tren. Şi nu orice fel de romane ci "tocmai bune de citit în tren".



SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Un chioşcar de la gară vinde mai bine ca alţii aceleaşi cărţi care pot fi găsite şi-n librării, fiindcă şi-a făcut un afiş pe care scrie că sunt romane de citit în tren. Şi nu orice fel de romane ci "tocmai bune de citit în tren".


Asupra călătorilor precizarea are un efect radical. Cum cere unul o carte, cum se aşază mai mulţi la rând şi o cumpără şi ei. Fapt ce înseamnă că şi între romanele de citit în tren există diferenţe, pentru că şi între călători există diferenţe. Iar călătorii care cumpără fără să ezite unul din romanele ce se vând la gară ori sunt cititori cu un gust sigur ori obişnuiesc să meargă mult cu trenul şi au învăţat să aleagă.


Paradoxul unei călătorii lungi cu trenul stă în faptul că e mai convenabil să zbori la New York decât să te târâi unsprezece ore până la Oradea. Chiar şi când ai treabă la Oradea şi nu ai nici un motiv să te duci la New York. Trebuind să merg la Oradea, am cumpărat şi eu unul din romanele de citit în tren. De îndată ce l-am luat în mână, mi-am dat seama că nu era un roman pentru trenul rapid, ci pentru personal. Aş putea, acum că l-am dus cumva până la capăt, să spun că l-aş recomanda în special călătorilor care merg cu personalul la Sighetu Marmaţiei şi în nici un caz celor care umblă cu Săgeata albastră. Dar ar fi să intru în subtilităţi pur artistice, iar în tren lumea citeşte nu ca să-şi exerseze criteriile de valoare, ci să treacă timpul.


De altfel mi-a spus-o şi chioşcarul din gară: Matale, că te văz om mai elegant, îţi dau ceva cu dragoste şi ai să vezi că nici nu simţi c-ai ajuns la Oradea. De unde ştia omul că merg la Oradea, e un mister. Unul din misterele accesibile, probabil, celor care nu pleacă mai departe de Braşov şi trebuie să-şi omoare timpul cu romane poliţiste. Deosebirea, se vede treaba, nu-i la autori, e la modul în care rezolvi ecuaţia timpului: schingiuieşti metodic timpul, ca în thrillerele cu ucigaşi în serie, îl îngropi în fundaţii de beton, ca-n poveştile cu mafioţi, îl ciuruieşti cu sânge rece, ca să nu-l vezi cum suferă sau tragi de timp şi-l lungeşti, şi-l răsuceşti, ca în romanele de dragoste cu miliardari care cunosc pe o plajă din Miami fete sărace, dar frumoase şi cad în limbă după ele.


Formularea asta, cu căzutul în limbă, e a unui editor din Oradea, care mi-a telefonat să-mi propună o afacere. Eu să-i scriu în jumătate de an vreo şapte-opt romane cu miliardari, care cunosc pe o plajă din Miami fete sărace, dar frumoase şi trăiesc cu ele un roman de dragoste de circa 350 de pagini, iar el să-mi dea lunar un fel de salariu, ca s-o las mai moale cu ziarul şi să mă concentrez asupra lucrului la cărţi. Te asigur că n-o să te istoveşti, mi-a zis ingeniosul editor din Oradea. Nu trebuie să-ţi faci probleme cu stilul şi construcţia. Ca să ai o idee de ce aştept de la dumneata, cumpără din gară unul din romanele alea tocmai bune de citit în tren şi, după ce-l termini şi se termină şi călătoria, semnăm contractul.

Citeşte mai multe despre:   editorial,   citit,   tren,   oradea

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de