x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Români de neuitare

0
Autor: Florin Condurateanu 30 Oct 2013 - 21:15
M-am bucurat că l-am cunoscut pe un bărbat plin de viaţă,cu entuziasmul mereu la punctul de fierbere. Un român de pe meleagurile braşovene, doritor să iasă lucrurile tot mai bine pentru comuna lui, comuna Cincu. ”Sunt oameni de ispravă cei din Cincu, dar cum să se vorbească despre o comună  uitată de lume?” Ei bine, mi s-au răscolit amintirile şi voi da prilejul să se afle un crâmpei tulburător despre oamenii din Cincu. Erau anii cincizeci şi ceva, când peste România se aşezase răsuflarea otrăvită a comunismului cu măduvă bolşevică. Un bărbat puternic şi cu inimă bună, G.B. era vestit în Bucureşti ca unul dintre cei mai valoroşi medici de plămân. Era coadă mare la uşa cabinetului său şi pe mulţi i-a tămăduit de grele boli pulmonare. Într-o bună zi a intrat în cabinetul reputatului medic G.B un om slab, ca o nălucă de slab ce era, care abia avea putere să vorbească. Tusea lui mai că-l culca la pământ. L-a consultat minuţios pneumologul şi i-a spus: ”Nu e bine ce văd, ai tuberculoză cu caverne,ţi-am scris o reţetă, ia medicamentele de la farmacie şi începi să le înghiţi chiar de diseară”. Pacientul firav şi-a apropiat reţeta de ochi de mai să-şi atingă pleoapele şi se chinuia să citească denumirea medicamentelor salvatoare. ”Ce faci, omule, pune-ţi ochelarii că nu mai trebuie să amâni nici o zi, TBC-ul e avansat”. Bărbatul ca o stafie ezita: ”Păi,domn doctor, nu pot să mă tratez că n-am bani de medicamente şi nici cu ce să-mi cumpăr ochelari”. Cu paşi târşâiţi aproape ieşise pe uşa cabinetului. ”Măi, omule, ce se întâmplă cu tine?”, s-a mirat medicul. ”Sunt deţinut politic, am fost închis la Canal 12 ani,acolo m-am îmbolnăvit de frig şi foame. Sunt din Cincu şi m-au condamnat că le-am dat ceva mâncare unor partizani din munţi”. S-a încruntat vestitul doctor din Bucureşti, l-a chemat înapoi pe necăjit şi i-a dat nişte bani din propriul buzunar: ”Promite-mi că acum te duci la farmacie şi începi să iei medicamentele”. Peste o săptămână, în miez de noapte s-au auzit bubuituri cu picioarele în uşa casei medicului G.B. Au năvălit securiştii şi l-au arestat pe îndrăgitul medic, pe bărbatul cu suflet bun. L-au bătut la tălpi şi la organele genitale. Acuzaţia? A subvenţionat oameni care erau împotriva regimului comunist. Medicul îi  dăduse bani de medicamente şi ochelari bolnavului de tuberculoză din Cincu, abia ieşit de la Canal fiindcă a dat de mâncare unor partizani din munţi, eroi ai luptei împotriva instaurării bolşevismului. Partizani din rândul ofiţerilor armatei române, din rândul ţăranilor harnici din zona Braşov-Făgăraş, împuşcaţi de securişti. Medicul de plămâni G.B. a fost condamnat la 8 ani de închisoare grea pentru că a fost un om bun şi l-a ajutat pe puşcăriaşul politic, care nu se mai ţinea pe picioare. Fiica medicului a fost dată afară din facultatea de Medicină şi ca să aibă ce mânca s-a angajat soră la un spital. Când s-a mai depresurizat teroarea bolşevică, fiica medicului curajos a reluat cursurile la Medicină. Când a terminat facultatea, a vândut casa din Bucureşti şi a cerut să fie medic stagiar în comuna braşoveană Cincu. Peste ani s-a căsătorit cu un medic din Braşov unde au profesta medicina până la pensie. În amintirea tatălui ei, medic de vârf, suflet cald şi patriot, pedepsit de molima roşie pentru asta, fata s-a stabilt în locul de unde a pornit cutremurul nemeritat în soarta familiei sale. Şi ca povestea zbuciumată a acestei familii să ducă pe umeri şi alte episoade ale istoriei României, iată o întâmplare din copilăria nevestei medicului de plămâni G.B. Mariora şi cei doi fraţi niţel mai mari şi-au pierdut tatăl în luptele de la Mărăşeşti. Erau copii de 7-8 ani şi au plecat de mână să găsească rămăşiţele tatălui erou de război pentru Ţară. Le-au arătat ţăranii pe ce dealuri erau urmele de tranşee şi cei trei copii au săpat,au găsit şi ei câteva oase de soldaţi români şi le-au înmormântat în Bucureşti ca fiind ale tatălui lor. Fratele cel mare a ajuns colonel al armatei române care a eliberat Basarabia, iar al doilea frate a devenit unul dintre cei mai valoroşi chirurgi. Şi fiindcă am vorbit de Braşov, iată o istorisire a unui bărbat întors acasă după 20 de ani de muncă la o companie din Anglia. Era apreciat de englezi, dar el zice că a rezistat cu greu aleanului de Ţară. A făcut faţă dorului de-acasă fiindcă în fiecare dimineaţă vedea prin curtea firmei engleze un tractor care făcea curăţenie,un tractor pe care scria: Uzinele de tractoare Braşov. Revenit în Braşov, bărbatul se luptă să convingă lumea că România are cea mai multă şi valoroasă biomasă de transformat în energie.


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de