x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

România: codul de procedură politică

0
Autor: Petre Roman 01 Oct 2009 - 00:00
Vom aniversa, sper, 20 de ani de la Revoluţia Română, care ar fi putut să fie o legendă în ajutorul României de azi. Vor fi însă şi acum nu puţini pătimaşi interesaţi să nu vadă în ea decât "o lovitură de stat". Avem însă o lovitură împotriva statului, reală şi în plină desfăşurare, aceea dezlănţuită de politică. Deci, să începem. În democraţie, autoritatea legislativă predomină nu doar prin Constituţie, ci şi prin însăşi raţiunea de a fi. Cu multă solemnitate, dar puţină judecată s-a produs atacul împotriva parlamentarismului românesc. Se vede treaba că e mult mai greu să înfrunţi durerile românilor şi mult mai uşor să le gâdili prejudecăţile. "Lipsa de scrupule a politicienilor angajaţi în lupta pentru putere, acţiunile lipsite de judecată ale acelora aleşi să asigure binele celor mulţi, greşelile, diletantismul, inutilităţile sunt susţinute de sudoarea celor mulţi şi adesea corectate cu sângele acestor popoare", ne avertiza pe la 1850 Arthur Schopenhauer. Politicianule, curaj ar fi acela de a te înhăma la greaua sarcină de a face viaţa românilor mai cumsecade, căci tocmai ei sunt aceia care şi-au pus speranţa în curajul tău! Pe drumul slăbirii instituţiei parlamentare nu avem voie să credem că politica va fi mai înţeleaptă. Ştim că, în România, pe acest drum s-au născut trei dictaturi: carlistă, fascistă şi comunistă. Cei care acum nu ridică nici măcar un deget în apărarea parlamentarismului pentru că-l consideră vinovat de numeroase rele riscă să fie loviţi mai târziu de privarea de ceea ce acum încă se bucură din plin: libertatea opiniei. Încurajarea unei dorinţe populare de a pedepsi parlamentarii prin pedepsirea instituţiei parlamentare nu va aduce nici un fel de îmbunătăţire în elaborarea şi funcţionarea legilor. Dimpotrivă, se pregăteşte o mare înşelăciune care va mări şi mai mult distanţa dintre dorinţă şi realitate. Putem să admirăm uneori vorbele meşteşugite, dar nu mai mult decât adevărul. Adevărul nu are două feţe: una respectuoasă de Constituţie, alta batjocoritoare de parlamentarism.

Unele stări conflictuale inerente şi nu grave care ar putea fi rezolvate cu un pic de politeţe şi bunăvoinţă s-au transformat în adevărate lupte lungi, obositoare, enervante şi definitiv contraproductive. Tuturor ne plac poveştile de succes care apar după eşecuri răsunătoare. E foarte probabil ca un succes de azi să vină după un eşec de ieri. Dar ceea ce înţelegem mai sigur e ceea ce se petrece sub ochii noştri: performanţele slabe şi repetate nu se transformă în succes. Eşecurile continuă tot în eşecuri. Suntem într-un moment greu, dar nu şi condamnaţi să rămânem aşa. Tendinţa atât de răspândită de a prevesti ziua nu doar a condamnării, ci şi a execuţiei noastre poate fi stăpânită de credinţa că în cele din urmă facem ceea ce trebuie şi e bine să facem. "Nothing is too small for such a small thing as man" (Nimic nu e prea mic pentru un lucru atât de mic cum este omul), spunea legendarul Samuel Johnson, creator al Dicţionarului limbii engleze, acum 250 de ani.

Prin urmare, cum să relaxăm tensiunile existente în societatea românească printr-un "cod de procedură politică", adică fără demagogie, ci cu sinceritate?

1) Să fim conştienţi şi să recunoaştem problemele existente;

2) Să estimăm corect potenţialul distructiv pentru a putea reconstrui încrederea;

3) Să elaborăm o gândire pe mai multe planuri de atitudine, ceea ce înseamnă că revendicările conflictuale, diferite şi divergente, nu sunt neapărat corecte sau greşite, ci pot fi în realitate şi corecte şi greşite.

Decât să ne adaptăm atât de uşor la ceartă, mai bine ne-am adapta la nevoile românilor.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de