x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

România hepatică

0
Autor: Marian Nazat 04 Apr 2008 - 00:00
România hepatică


Ultima duminică din martie a picurat peste ţara cuprinsă de "hepatită" şi niscaiva bobiţe de ghinion. Pe la prânz, în timp ce privea înalt şi melancolic la balconul primarului general, conducătorul auto Băsescu Traian  a lovit în spate un autoturism care circula regulamentar, cum, de altfel, se întâmplase mai devreme şi cu liderul pesediştilor. Başca intervenţia chirurgicală suferită de capul bisericii noastre strămoşeşti. Aşadar, în deal, la Mitropolie, domneşte Preaoperatul, la Cotroceni, Preatamponatul, iar în Kiseleff, Preanătăfleţul... Curat ţară beteagă, stimabililor!



Mai săptămâna trecută, CSAT a hotărât ridicarea nivelului de alertă teroristă de la "precaut" la "moderat", adică de la culoarea albastră la cea galbenă. Vasăzică, "electroforeza" asta, efectuată de "doftoroii" întrolocaţi mereu în garnizoana cotrocenistă la ceas de cumpănă naţională ori internaţională, a detectat o umflătură la nivelul ficatului naţiei. Stresul presummit, şi nu altceva,  a dus la ciudata afecţiune hepatică, şi ea se poate manifesta, zice SRI, printr-un posibil atentat. Tocmai de aceea s-au luat măsuri extreme, în regim de "stejar, extremă, urgenţă". Au fost mutate din centru nu numai haitele de maidanezi, ci şi cârdurile de maşini, într-un ecarisaj auto vast şi sobru; s-au împodobit arterele cărătoare de  bilirubină cu steaguri albastre  şi tricolore, dar şi cu agenţi de circulaţie abia scoşi din cufărul poliţiei, iar detaşamentele de minoritari balaoacheşi mătură, scutură, vopsesc, spală, plantează, de parcă n-ar fi ferentarieni; instituţiile statului şi-au gonit slujbaşii în afara "culoarului unic", pentru a nu-i deranja pe ştabii veniţi călare pe valizele nucleare; şcolile s-au închis, ca nu cumva elevii să-şi arunce în aer diriginţii şi profesorii (ca şi grădiniţele, căci agenţii de securitate au surprins deja câţiva prunci scriind sloganuri anti-NATO pe scutecele şi pamperşii din dotare). Atinşi de "gălbinare" (boală căpătată prin contactele neprotejate cu militarii natoizaţi în bazele păcii împuşcate), România e în carantină! Suferă pe înfundate, deşi felcerii cu trese i-au văcsuit obrajii gălbejiţi şi supţi.


"Gălbinarea" – ţăranii din satul copilăriei mele aşa "alintau" hepatita – e mai întinsă decât credeam. În faţa Stadionului Ghencea, în mulţimea înghesuită să-şi susţină favoriţii, un pici de vreo 8 ani, pavoazat cu tricou şi fular roş-albastre, l-a zărit pe Ovidiu Petre. Puştiul, dezinvolt şi dezinhibat, s-a strecurat prin grămada urlătoare până ce-a ajuns lângă idolul său. "Să fii şşşmecher! Să fii şşşmecher când intri pe teren!", i-a strigat sfătos longilinului mjlocaş micul tupeist. Crescut în cultul şmecheriei stradale şi instituţionale, puiul de român visează ca, mâine-poimâine, să-l strângă pe unul de gât şi să fie decorat de preşedinte pentru... merite sportive.


Într-un liceu al patriei, o profesoară i-a ars o mamă de bătaie unei eleve obraznice. Direcţiunea a reacţionat prompt şi i-a desfăcut contractul de muncă agresoarei didactice. Vătămata e bine mersi, ca şi colegii ei zbanghii şi adesea cretini, care, pentru caftirea dascălilor, sunt dojeniţi cu blândeţe şi, uneori, rugaţi să nu treacă pe la şcoală o zi, două. Un profesor face pe pistolarul, altul pe Don Juan, şi destui pe obsedaţii sexuali, semn că "ficatul" societăţii e paradit rău.


"Peste o oră începe Marea Simulare!", se încordează, pe un ton neutru, crainicul radio. Alta, după atâtea resurecţii, insurecţii, revoluţii, rezoluţii, loviluţii şi restituţii?, apuc să arunc degeaba o mirare. Mă opresc  din scris şi, în ciuda restricţiilor, mă uit cu fereală pe fereastră. Lunetiştii nu s-au instalat încă, răsuflu uşurat. Trotuarul zace părăsit şi aproape pustiu. Din loc în loc e păzit de oamenii în uniforme lămâii. Grupuri de civili, în costume negre, păşesc în grabă înspre undeva. Indivizii neguroşi sunt tunşi scurt, cu cefele dezgolite, şi-şi poartă cu stinghereală hainele necazone. "Acoperirea" îi stânjeneşte vizibil. Pe deasupra huruie un avion, iar în scara blocului şi-au instalat postul de pază doi poliţişti. Şed docili pe scaune, cu bastoanele abandonate pe pardoseală, şi scrutează zona de consemn prin geamul uşii. Sunt nişte adolescenţi, obligaţi să execute... Marea Simulare. O simulare pe care o trăim din vremuri străvechi fără să protestăm, fără să ne întrebăm de ce. S-a cuibărit în fiinţa noastră aidoma "gălbezii" de acum, aduse de aliaţii nord-atlantici, maeştrii ceremoniilor fastuoase. Dacă însă nu înţeleg eu istoria actuală, măreaţă şi altcumva?


Aceeaşi paloare gălbinicioasă colora şi ochii preşedinţiali, când cu decorarea fotbaliştilor, la Palat. Ros de remuşcările stârnite de moartea neanunţată a "Prinţului din Trivale", "contravenientul" Băsescu a prins momentul preelectoral şi a împărţit în stânga şi-n dreapta "ordine sportive". Printre premianţi s-a nimerit, hodoronc-tronc, şi fluieraşul brichetat, răsplătit pentru curajul "de a pune capăt manifestărilor nesportive de pe stadioane". Cu o jumătate de oră înainte, la ceremonia cu pricina, şeful statului hepatic taman ce-l înnobilase şi pe vrednicul de stimă Ganea, tot pentru performanţe fotbalistice. Care Ganea, în urmă cu un an, îl "mângâia" pe gâlci, în văzul puzderiei de spectatori şi telespectatori, pe colegul "deschizătorului noilor orizonturi" Deaconu, viteazul strangulator al gesturilor nesportive ...

Oricum, s-aveţi un Summit fericit!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de