Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În loc de campanii mereu surprinzătoare, pentru România ar ajunge o lege şi un videoclip
Năstase (Guvernul Adrian) s-a străduit să trimită cât mai mulţi români la muncă în străinătate şi a înfiinţat – pe banii noştri – Oficiul Naţional pentru Recrutarea şi Plasarea Forţei de Muncă în Străinătate sau Departamentul pentru Munca în Străinătate. Tăriceanu (premierul Călin Popescu-) încearcă acum – tot pe bani publici – să-i aducă înapoi şi organizează o bursă a locurilor de muncă la Roma. Între timp, iniţiativele individuale şi private au ajutat o grămadă de forţă de muncă să plece din ţară pe cont propriu, fără costuri pentru buget, iar mişcarea inversă ar putea avea loc în acelaşi fel, dacă... s-ar liberaliza prostituţia.
Ia să vedem ce atuuri ar avea o astfel de iniţiativă, cu adevărat liberală. Autorităţile şi reprezentanţii diferitelor companii din România, în principal din sectorul construcţiilor, pun la dispoziţia celor care doresc să revină în ţară 1.500 de locuri de muncă. Oferta include printre altele şi acordarea de bonuri de masă. În acelaşi timp, în Italia îşi oferă serviciile 70.000 de prostituate străine şi se pare că româncele sunt printre primele pe baricade. Evident că ar fi şanse mai mari să se adune forţa de muncă de pe o piaţă compactă şi asta – nota bene! – cu costuri zero. Iar liberalizarea prostituţiei ar satisface deopotrivă şi celelalte deziderate enumerate de Păcuraru (ministrul Paul) în planul de acţiune privind piaţa muncii: stoparea emigraţiei, utilizarea tuturor resurselor interne de forţă de muncă, creşterea ocupării în mediul rural.
Acum să vedem ce avantaj comparativ ar avea sectorul serviciilor în faţa construcţiilor. Materialele de construcţii se află pe mâna unor oligopoluri care trag de preţuri în sus şi le includ în preţul plătit de consumatorul final. Preţul ajunge până la cer şi e imposibil ca până la urmă să nu se vadă într-un fel sau altul în inflaţie. Sectorul imobiliar “urmează să se confrunte cu o criză fără precedent” şi “e normal ca acesta să cadă”, – avertizează industriaşul Dinu Patriciu. Pe de altă parte, serviciile nu necesită mult capital, se lucrează în general cu materialul clientului şi resursele sunt abundente, deci ieftine. Altfel spus, lipsa industriei grele pe care au dezmembrat-o agenţii imobiliari poate fi compensată cu cea uşoară: Sabrina de la Bologna, Alina din Botoşani, Mălina din Bârlad şi Gianina din Bolintin.
Dacă vi se pare că argumentaţia economică şchiopătează, iată şi argumentele altora. Într-unul dintre cele mai bune editoriale ale sale, Tudor Octavian observa: “Dau de curve la tot pasul, pe străzi, în revistele mondene şi în mai toate emisiunile cu rating ale televiziunilor. Scandalurile cu acoperire naţională, în care nu e vorba şi de curvuliţe cu tupeu naţional, sunt atât de rare, încât nici nu mai sunt socotite scandaluri, ci reflexe ale europenizării. Rare sunt, de asemenea, şi situaţiile de interes general, în care nu-s invitate să exprime o opinie, spre cunoştinţa întregii ţări, prostituatele cu tarife mari. Cu toate acestea, nu ştiu cum să scriu despre înmulţirea şi tupeul curvelor şi despre rolul hotârător jucat de curve în societatea românească de după 1990. Poate şi pentru că ar trebui să aibă un statut sigur definit, prin legi profesionale, de relaţie şi fiscale. Întocmai mie, nici România nu ştie ce-i de făcut cu sporul natural de curve, mult mai mare ca sporul natural al populaţiei”.
Guvernul ar trebui să ne mulţumească, fiindcă am identificat calea de recuperare a decalajelor faţă de Polonia, Cehia şi celelalte ţări din primul val de aderare la UE. E drept că nu mai produceam motoare şi tractoare ca înainte de 1990, fotbalişti ca-n 1990-1995, buşteni ca-n 1995-2000, dar România tot a rămas cu ceva din abundenţă! Această cale nu are doar avantajul de a contopi fericit creşterea economică cu dezinflaţia, ci şi de a reduce deficitul comercial pe baza serviciilor turistice. În timpul în care nemţii ne oferă maşini puternice, noi le putem da la schimb “accesoriile” şi toată lumea e mulţumită. E chiar diviziunea muncii!
Iar dacă structurile există deja, e bine ca ele să devină transparente, pentru ca şi pe piaţa prostituţiei să se poată calcula indicatori de performanţă. Asta chiar cu riscul ca, mai apoi, foamea de venituri bugetare a Guvernului să impună o autoritate de reglementare – cum există şi pe piaţa bursieră, pe cea monetară sau a asigurărilor –, care să potrivească cererea de impozite a statului cu oferta de producătoare de plăceri din piaţă.
Mai trebuie doar clipul publicitar: o înregistrare din concertul Rolling Stones la Bucureşti. Hitul “Satisfaction” (“I Can Get No”), apoi o voce senzuală: ei au venit, tu ce mai aştepţi? Şi, luminat de un felinar roşu, sloganul.
