x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Romănia şi mai cum?

0
Autor: Marius Tucă 29 Oct 2007 - 00:00

Cei mai căştigaţi din poliţia politică sunt cei care o aplică. Toţi cei care execută ordinele comandanţilor işi redescoperă meseria. Faptul că ordinele vin de sus, de foarte sus, de cel mai sus, de căt se poate de sus le dă lor libertatea şi puterea de a fila, de a asculta, de a urmări.



Cei mai căştigaţi din poliţia politică sunt cei care o aplică. Toţi cei care execută ordinele comandanţilor işi redescoperă meseria. Faptul că ordinele vin de sus, de foarte sus, de cel mai sus, de căt se poate de sus le dă lor libertatea şi puterea de a fila, de a asculta, de a urmări.

Cazul prezentat de Jurnalul Naţional astăzi arată că poliţia politică a devenit o practică obişnuită in Romănia. Nu mai miră pe nimeni faptul că oamenii - politicieni, afacerişti, magistraţi, procurori - sunt victimele poliţiei politice.

De ce? Pentru că se pleacă de la prezumţia de vinovăţie in ceea ce-i priveşte pe "urmăriţi". Şi atunci, gura lumii spune că nu degeaba ii urmăreşte, "ştiu ei ceva", şi uite aşa poporul se simte in siguranţă şi protejat. Ba chiar bucuros că "baştanii" sunt strănşi cu uşa şi urmăriţi inclusiv cu motociclişti.

Este primul pas, făcut in bună măsură, de instaurare a statului poliţienesc. Şi primim acest "dar" ca şi cănd ar reprezenta una dintre valorile democraţiei şi capitalismului.

Of, Doamne! Cum ne-am obişnuit noi să primim toate nenorocirile şi toate anomaliile cu o linişte de inmormăntare. Ba, uneori, chiar avem puterea să zămbim tocmai cănd ne-a fost implăntat un cuţit in spate.

De unde atătea resurse cinice şi de o parte şi de alta, şi la călăi, dar mai ales la victime?

Şi pănă la urmă, dacă tot e să fim proşti pănă la capăt, ar trebui să-i inţelegem şi pe ei: nu e păcat de tehnica asta sofisticată din era IT să stea nefolosită? Sigur, nu mă aştept ca, după dezvăluirea incredibilă din ziarul nostru de astăzi, să iasă lumea in stradă şi să protesteze impotriva practicilor de poliţie politică desfăşurate in Romănia. Pe cetăţeanul de rănd nu-l ascultă nimeni.

De ce, la o adică, să-l intereseze că sunt ascultaţi alţii? Pentru că poliţia politică ajunge mai devreme sau mai tărziu la ei.

In ce uniune spuneaţi că trăim? Cu ce ne ocupăm noi pe aici? Dar băieţii? Proşti sau deştepţi, nu contează cum sunt, cu ce se ocupă? Şi, in cele din urmă, cum se cheamă ţara in numele căreia facem noi "recurs"? Romănia? Romănia şi mai cum?
Â
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de