x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Romănia viitoare

0
Autor: Daniel Daianu 08 Aug 2007 - 00:00

Trebuie să ştim să ne protejăm interesele inăuntrul unei Uniuni cu varietate şi geometrie variabilă in creştere; să ştim să ne protejăm intr-o lume cu pericole nonconvenţionale tot mai diverse, cu fundamentalism şi naţionalism in resurecţie, cu proliferare de state eşuate şi arme de distrugere in masă, cu anarhie multă, cu posibile/probabile conflicte militare legate de controlul asupra resurselor epuizabile etc.



2007 nu trebuie privit in mod izolat; fără 1989 nu ar fi existat 2007. Trecerea la economia de piaţă şi mersul către o democraţie liberală işi au originea in prăbuşirea Cortinei de Fier. Apartenenţa la Uniune poate fi un pariu căştigător pentru o Romănie care a mai trecut prin episoade de modernizare (incepănd cu generaţia paşoptistă), incercănd să reducă decalajele faţă de vestul Europei. Deşi Uniunea se confruntă cu dificultăţi majore izvorăte din gestionarea unei complexităţi in creştere, imbătrănirea demografică, criza statului asistenţial, ascensiunea economică formidabilă a Chinei (mai ales), Indiei etc., pe fondul noilor tehnologii informaţionale şi comunicaţionale, Romănia poata capitaliza aderarea in folosul ei - prin modernizare instituţională (aici intră funcţionarea statului de drept, a controalelor reciproce instituţionalizate), asimilarea intensă de tehnologii noi, dezvoltarea infrastructurii şi, nu in cele din urmă, investiţii mari in educaţie.


Unii amintesc experienţa Irlandei. Ei omit să adauge că Irlanda este o ţară mică, unde se vorbeşte engleză, care a beneficiat de o politică publică deşteaptă la un moment dat; nu intrarea in UE, automat, a inscris-o pe magistrală. Spania, după perioada franchistă, este mai aproape de condiţiile structurale ale Romăniei. Şi noi avem o economie de scară medie, complexă, plasată intr-o extremitate a UE (ceea ce reliefează miza căilor de transport), cu o dualitate proeminentă (urban vs rural). De aici rezultă nevoia de a valorifica la maximum fondurile europene, domeniu in care Spania a excelat ca şi o utilizare căt mai chibzuită a bugetului public - ca furnizor de bunuri publice, fără de care chiar funcţionarea sectorului privat este impiedicată.
Două decenii inseamnă un orizont de timp ce ar permite eliberarea de ceea ce Francoix Perroux numea emprise de structure (putere a structurii). Dar condiţionările structurale ale Romăniei, fie ea in UE, nu sunt uşor de invins. Numai dacă vom investi masiv in educaţie şi infrastructură (autostrăzi, sisteme de irigaţii şi amenajări de teritoriu ( - inclusiv reforestări - ), poduri şi aeroporturi, sisteme de canalizare) ţara va cunoaşte o apropiere vizibilă de ceea ce defineşte Uniunea. Va trebui să ţinem cont şi de efectele incălzirii globale. Dacă vom menţine un diferenţial de creştere economică de 3%-4% anual faţă de media UE, am putea ajunge la cca. 60% din media Uniunii (luănd in calcul şi aprecierea leului) in circa un deceniu. Fără derapaje majore pe parcurs am putea ajunge la un venit/loc de cca. 75% din media UE in jurul anului 2025. Alături de investiţii masive in educaţie şi infrastructură trebuie să rezolvăm/atenuăm căteva mari probleme de ordin structural intre care: sistemul de pensii, asistenţă medicală, dezechilibrul demografic. Migraţia va continua, ceea ce va accentua o dinamică demografică nefavorabilă şi anomii sociale. Avem nevoie de o politică de asistare a familiei, care să incetinească scăderea populaţiei, de o mai bună integrare socială a cetăţenilor rromi. Vor apărea presiuni de imigrare pe fondul imbătrănirii populaţiei şi al deficitului de forţă de muncă. Va trebui să gestionăm adăncirea unor decalaje intre regiuni. Integrarea Romăniei in Uniune are loc intr-un context global influenţat tot mai mult de ascensiunea economică a Asiei, de efectele contradictorii ale globalizării.


Ţările est-europene nu pot miza prea mult pe salarii inferioare in competiţia cu ţările dezvoltate. Dacă nu vom avea o dinamică a productivităţii corespunzătoare, adoptarea euro ar fi sufocantă. Pentru ca Romănia să căştige pariul modernizării importă şi ce va face Uniunea in deceniile ce vin. Un exemplu concret: ce s-ar intămpla dacă incepănd cu 2014 bugetul comunitar ar reduce drastic fondurile pentru agricultură? Analiza poate fi extinsă la ansamblul funcţionării instituţionale şi in materie de reguli (pieţe unice). Trebuie să ştim să ne protejăm interesele inăuntrul unei Uniuni cu varietate şi geometrie variabilă in creştere; să ştim să ne protejăm intr-o lume cu pericole nonconvenţionale tot mai diverse, cu fundamentalism (nu numai religios) şi naţionalism in resurecţie, cu proliferare de state eşuate şi arme de distrugere in masă, cu anarhie multă, cu posibile/probabile conflicte militare legate de controlul asupra resurselor epuizabile (inclusiv de apă) etc. Lumea va fi tot mai complicată in deceniile ce vin.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de