x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

România vs Grecia

0
Autor: Daniel Daianu 02 Iun 2010 - 00:00
Se vorbeşte tot mai mult despre o criză a datoriilor suverane, aten­ţia fiind concentrată pe situaţia din zona monetară unică (UME). Salvarea sistemelor financiare în SUA şi în Europa a implicat in­ter­venţii masive ale guvernelor, care au avut ca efect creşteri mari ale datoriilor publice.

Căderea economică dramatică a redus drastic încasări bugetare, mărind considerabil deficitele bu­ge­­tare. Perspectiva de reluare a creşterii economice este ne­cla­ră şi, oricum, nu sunt de anticipat reveniri la rate de creş­te­re simila­re cu cele premer­gă­toa­re crizei. Acestea sunt consi­derente gene­rale pentru SUA şi Europa. În zona monetară unică, situaţia este mai complicată din cel puţin două motive.

Astfel, integrarea financiară adâncă se reflectă în expuneri mutuale mari între en­tităţi financiare din ţări dife­ri­te. În al doilea rând, economiile statelor membre nu pot recurge la politica monetară şi curs de schimb ca instrumente de ajus­ta­re adaptate la condiţiile locale. Această a doua remarcă priveşte mai ales ţările care au datorii pu­blice foarte mari sau care au de­ficite de cont curent substanţiale. Grecia, Portugalia, Irlanda, Spa­nia fac parte din acest grup.

Dezbaterea internă de la noi privind adoptarea programului de austeritate a făcut referire la criza financiară mondială şi la tensiunile din UME. Unele voci au făcut o parale­lă cu situaţia din Grecia. Sunt une­le aspecte care apropie cele două ţări; mă refer la impactul cri­zei asupra dimensiunii defici­tului bugetar, sectorul pu­blic su­pra­dimensionat, ineficient şi puternic clientelizat, risipa cvasiorganizată a banului pu­blic, corupţia ubicuă. Dar există şi diferenţe notabile, în avantajul României.

Datoria publică totală de la noi este în jur de 31% din PIB (faţă de circa 120% în Grecia). Drept este că am asistat la o creştere explozivă a acesteia în ultimii doi ani şi că, dacă nu s-ar face corecţii la timp, ea ar pu­tea depăşi 60% din PIB în câţiva ani. În cadrul unei asemenea di­na­mici, serviciul datoriei publice ajunge să deţină o pondere tot mai mare, fiind alimentată de mersul dobânzilor pe care ţara ar trebui să le plătească pentru a avea acces la finanţare.

Prin ur­mare, deşi datoria publică nu stri­veşte încă economia Româ­niei, corecţii dureroase sunt necesare pentru a preîntâmpina un scena­riu foarte rău: când nu am mai avea acces la finanţare şi ajusta­rea cheltuielilor bugetare s-ar face forţat la nivelul încasărilor.

România are un avantaj faţă de Grecia, în sensul că beneficiază de flexibilitatea cursului de schimb. Deşi şi la noi austeritatea este deflaţionistă, o depreciere con­tro­lată a leului poate facilita ajus­ta­rea. Vorbesc despre o de­pre­cie­re controlată, întrucât una masi­vă ar reinflama inflaţia, ar fi des­ta­bilizatoare. Ro­mâ­nia, dacă ar utiliza în mod adecvat fon­du­rile UE, ar putea creşte cheltuie­lile bugetare de an­sam­blu, chiar în perioada de austeritate.

Fondurile structurale ca­pă­tă o importanţă strategică în con­di­ţii­le în care relansarea econo­mi­că din UE va fi foarte anemică. Eli­be­rarea de resurse, prin combate­rea evaziunii fiscale şi a risipei ba­nului public, ar permite o cofinanţare solidă a banilor europeni.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de