x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Romanii, aurul si imnul

0
Autor: Marius Tucă 25 Aug 2004 - 00:00

Sportivii romani care au cucerit laurii la Olimpiada i-au facut pe romani sa stea ore-n sir in fata televizoarelor si sa traiasca emotii incredibile. Si pentru ca sunt putine domenii unde suntem cei mai buni, prin sport, prin performantele alor nostri inainte de a ne simti fericiti, bucurosi s.a.m.d., ne simtim razbunati.



Ne razbunam prin olimpicii nostri medaliati pentru toate neimplinirile, frustrarile si esecurile noastre de pe lumea asta, care bineinteles ca n-au nici o legatura cu sportul. Sau altfel spus au legatura cu orice vrei, numai cu sportul nu. Si mai e ceva: saraci, fara de noroc, blestemati, resemnati, abandonati asa cum suntem ca neam in acesti ani postrevolutionari suntem acolo, ne batem pentru cea mai inalta treapta a podiumului, ne batem pentru aur, suntem cei mai buni din lume. Iar daca mai auzim si imnul, sufletul e vraiste de bucurie si emotie, lacrimile se inghesuie in gat, galgaie prea tare ca sa mai avem puterea sa plangem. Icnim din tot corpul, ne misca prea tare gloria, nu stim sa-i facem fata, noi, o tara mica din Estul Europei. Stateam si ma gandeam cat de bine ne reprezinta, totusi, imnul "Desteapta-te romane!", mai ales in asemenea momente! Seamana cu o tanguire, cu o bucurie amestecata cu durere, cu o suferinta care te poate mobiliza, te poate face invingator. E partea aceea sobra, serioasa, puternica, dar si sensibila a sufletului romanesc, e partea aceea din noi care e gata sa plece la revolutie fara sa stea pe ganduri. Si poate ca asa s-ar si intampla daca n-ar veni dimineata, "trezirea" adica. Si o data cu ea lautarii. Stau si ma intreb ce s-ar intampla daca in loc de solemnul "Desteapta-te, romane!" imnul nostru national ar fi compus din acordurile viorii, acordeonului si ale tambalului!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de