x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Romanii intra in era bunastarii (1)

0
Autor: Adrian Vasilescu 12 Feb 2007 - 00:00
Romanii intra in era bunastarii (1)


Salariul din octombrie ’90 avea putere de cumparare doar pe hartie. Dominanta era "fuga de lei". Pentru ca mostenisem de la regimul trecut o gramada de "bani fierbinti". Bani de care populatia voia sa scape.

Salariul mediu net pe economie a crescut, in cursul anului trecut, in termeni reali, cu 23,6 la suta. In decembrie 2006, a fost atins nivelul de 1.099 lei. Institutul National de Statistica ne asigura ca pentru prima data, in perioada de dupa caderea comunismului, indicele castigului salarial real a depasit cota din luna octombrie 1990.

Multi vor fi tentati, poate, sa spuna ca nu-i nici o scofala. Am alergat 16 ani intr-o cursa dramatica, dominata de nenumarate obstacole, ca sa ajungem… de unde am plecat? Si daca asta era tinta - o baza de lansare, intr-o noua cursa, la nivelul celei din 1990 - de ce am avut nevoie de atat timp si, mai cu seama, de atat chin? A gandi asa ar fi o imensa eroare.

Astazi, in economie, comparatiile cu 1990 sau cu anii de dinainte de 1989 sunt irelevante. Ce baza de comparatie am putea sa gasim in anii ’80, cand totul parea sa fi fost doar un vis? Si "miracolul economic", atat de mult trambitat. Si "cornul abundentei" - promisiune ce n-a putut fi niciodata onorata. Devalorizarea banilor era simptomul infailibil al esecului economiei nationale.

Totusi, a compara salariile reale, care exprima puterea de cumparare, e un fapt ce-si gaseste rostul. Numai asa vom intelege ca atingerea, dupa 16 ani, a puterii de cumparare a salariului mediu din octombrie 1990 nu inseamna nicidecum ca am ajuns… de unde am plecat. Ci inseamna un record istoric.

Salariul din octombrie ’90 avea putere de cumparare doar pe hartie. Dominanta era "fuga de lei". Pentru ca mostenisem de la regimul trecut o gramada de "bani fierbinti". Bani de care populatia voia sa scape. Lucru nu tocmai usor in conditiile unei piete peste care parca suflase vantul: pentru fiecare leu in circulatie se gaseau marfuri si servicii doar de … 9 bani. Mai erau si bolile monedei nationale. Pana in ’89, regimul se incapatanase sa demonstreze, prin intermediul raportului preturi-salarii, ca leul ar fi… stabil. Si puternic. La inceputul anului 1990, cand comanda economica s-a prabusit dintr-o data, leul a ramas fara drog. A continuat totusi cursa. In absenta dopajului, insa, devenea tot mai evidenta marea lui suferinta: anemia. Imaginati-va un consumator de "prafuri albe" caruia i se ia drogul si i se cere sa obtina… performante.

Ce a urmat? Preturile cataratoare devalorizau leii. Fuga de bani s-a extins, oamenii alergand spre magazine imediat ce-si incasau salariile. Din aceasta cauza inflatia a devenit galopanta. Asa ca a scazut continuu puterea de cumparare a salariului. Romanii au primit tot mai multi bani, dar cu acesti bani au cumparat marfuri tot mai putine. Din aceasta cauza, nu sunt deloc putini cei care au dobandit nostalgia trecutului. Au fost date uitarii cozile de la magazinele alimentare, frigul din case, duminicile lucratoare, salariile amputate. Preturile cataratoare au devenit marele subiect de spaima. Sondajele sociologice au inceput sa arate ca populatia se temea de inflatie mai mult decat de somaj. Mult timp, in acesti 16 ani, nu am reusit sa conturam decat un sistem economic conjunctural. Un sistem cu economie de piata, desigur, dar cu rezultate firave, cu institutii inca anemice si, lucrul cel mai rau, dominat de monopoluri de stat si incorsetat de restrictii administrative.

Din 2000, insa, lucrarile au luat o intorsatura radicala. Dupa caderea economica a venit cresterea. Dupa inflatie a venit dezinflatie. Dupa deprecierea leului a urmat aprecierea lui, mai intai reala, apoi si nominala. Salariul real a inceput si el sa creasca, an de an. Pana la cota din 2006. Puterea de cumparare a banilor nu mai creste doar pe hartie, ci si in piata. Si mai departe? Acum, in Uniunea Europeana, a sosit timpul sa incepem sa gandim altfel. Sa intelegem importanta lucrului bine facut. Si sa fundamentam in sfarsit un lant de avantaje competitive, fiindca atatea cate avem nu ne ajung.
Urmarea: lunea viitoare.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de