Românii sunt de stânga fiindcă sunt ţărani

Un studiu al Fundaţiei Horia Rusu arăta că 91% din români cred că statul ar trebui să asigure un job pentru toţi cei care doresc să muncească, 93% - că statul trebuie să controleze preţurile, 97% - să asigure servicii de sănătate pentru cei bolnavi,  99% - să asigure un standard decent de viaţă pentru cei în vârstă, iar 90% - să asigure o locuinţă decentă pentru cei care nu-şi permit una.

Haideţi să limpezim această chestiune, pe baza a ceea ce spunea, în urmă cu 80 de ani, celebrul economist austriac Ludwig von Mises. Concepţia liberală a vieţii sociale a creat sistemul economic întemeiat pe diviziunea muncii. Expresia cea mai evidentă a economiei de schimb este aşezarea orăşenească, ce e cu putinţă numai într-o astfel de economie. În oraşe, doctrina liberală a fost dezvoltată într-un sistem închegat şi în ele a găsit cei mai mulţi susţinători. Dar pe măsură ce bogăţia creştea mai mult şi mai repede şi cu cât creştea, în consecinţă, numărul de imigranţi de la sate către oraşe, cu atât mai puternice deveneau atacurile pe care liberalismul le suferea din partea principiului violenţei.

Populaţia venită de la ţară îşi găseşte curând locul în viaţa urbană şi adoptă repede la exterior maniere şi purtări orăşeneşti, dar rămâne vreme îndelungată străină de gândirea civică. O filosofie socială nu poate fi la fel de uşor însuşită ca o haină nouă. Trebuie câştigată, şi anume câştigată cu efortul gândirii. Astfel, găsim tot mereu în istorie că epoci de creştere puternic progresivă a lumii de gândire liberală, când bogăţia se înmulţeşte o dată cu dezvoltarea diviziunii muncii, alternează cu epoci în care principiul violenţei încearcă să câştige supremaţia - în care bogăţia descreşte, pentru că diviziunea muncii decade. Creşterea oraşelor şi a vieţii urbane a fost prea rapidă; a fost mai mult extensivă decât intensivă. Noii locuitori ai oraşelor au devenit cetăţeni în mod superficial, dar nu şi în modul de gândire.

Astfel, o dată cu înmulţirea lor, sentimentul civic a intrat în declin. De stânca aceasta s-au sfărâmat toate epocile culturale animate de spiritul burghez al liberalismului; tot de stânca aceasta pare că se va sfărâma şi propria noastră cultură burgheză, cea mai minunată din tot cursul istoriei. Mai ameninţători decât barbarii care asaltaseră zidurile cetăţii din afară sunt cetăţenii neasimilaţi dinlăuntru - aceia care sunt citadini numai ca aspect, dar nu şi ca gândire.

În 1922, când a apărut prima ediţie a lucrării lui Mises din care am extras rândurile de mai sus ("Socialismul. O analiză economică şi sociologică"), 80% din români locuiau în mediul rural şi doar 20% în cel urban. Au urmat anii de migraţie forţată sat-oraş, din vremea comunismului, şi raportul a devenit de 55% la 45% în favoarea mediului urban. Dar ce folos, dacă 80% din români sunt atraşi tot de cei cu viziune intervenţionistă de stânga? În turul al doilea la prezidenţiale nu s-au bătut un liberal cu un socialist, ci un actual cu un fost social-democrat, care reprezintă două partide cu rădăcină comună în FSN.

Pe Geoană l-au ales ţăranii autentici, pentru Băsescu s-au exprimat aceia care sunt orăşeni numai ca aspect, nu şi ca gândire, după cum afirma Mises. Ne dăm seama de asta după agresivitatea afişată de ei, după marşurile de susţinere văzute imediat după alegeri în oraşele ţării. Pentru aceşti oameni nu e mai de preţ să aibă o piaţă liberă unde să-şi poată vinde forţa de muncă ori să înceapă o afacere, ci să fie conduşi de un bărbat cu atitudine militărească. Nu întâmplător, România are cei mai mulţi susţinători ai stângii dintre statele din regiune care au aderat la Uniunea Europeană. Explicaţia e dată de populaţia rurală numeroasă, dar mai ales de cei care sunt citadini numai ca aspect, nu şi ca mentalitate.