x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Rumeneala domnului Videanu

Rumeneala domnului Videanu

de Lucian Avramescu    |    03 Aug 2005   •   00:00
Rumeneala domnului Videanu

Pitit dupa o tacere confortabila, ca puricele in captuseala, mai-marele Capitalei, domnul Adriean Videanu, a reaparut politic la televizor, unde a cuvantat doct despre tantari. Ma rog, iesirea primarului general, prima dupa o campanie ornata din belsug cu promisiuni, si dupa o lunga absenta de la pupitrul de gospodar-sef, a primit replici pamfletare pe masura. In consecinta nu voi insista. O alta declaratie, televizata si ea, a primarului general (am constatat cu acest prilej ca nasul si obrajii domnului Videanu au capatat o roseata violeta, de sorginte mai noua, care nu poate fi pusa in seama ultravioletelor) m-a socat. "Partidul Democrat nu are probleme!" Nu are nici un fel de problema, a zis presedintele executiv al PD incantat de sine si de floarea democrata pe care o pastoreste, culcusit, alaturi de Boc, la subsuoara lui Traian Basescu. Inchisesem tocmai telefonul dupa o discutie cu profesorul doctor Ioan Bradu Iamandescu, unul dintre cei mai faimosi alergologi din Romania si Europa. Profesorul ma sunase alarmat. In blocul sau, de pe undeva din Colentina, un arhitect fusese batut bestial de patru colocatari. Acestia, printr-un bun obicei, adancit prin exersare diurna si nocturna, chefuiau la parter intre ei, dar convocand sonor intreaga comunitate, obligata la un fond de manele, mascari si injuraturi. Arhitectul a coborat sa-si potoleasca vecinii, intamplator etnici rromi. Zic intamplator, pentru ca si etnicii romani comit din belsug astfel de ispravi. Arhitectul - pentru indrazneala de a-i fi dojenit s a ajuns la spital cu rupturi interne, faramari de oase, politraumatism cranian. Chefliii au decontat afrontul cu pumnul si parul. Intors acasa in bandaje, mai mult mort decat viu, arhitectul n-a depus plangere la politie. De altfel politia, in ipostaza civila a unor lucratori care-si tin casnicii sau concubinaje in acelasi bloc, cascase gura de la geam la intreaga executie. Interventie? As! Soacra si sotia arhitectului au fost avertizate, post-cafteala, ca, daca scot un diftong, patesc la fel. Cu un adaos de suplicii aplicabile femeilor sub scara de la pivnita. Scrieti la jurnal, m-a somat profesorul revoltat. Dati-mi, am zis eu, un nume, o adresa, un indiciu. Toate indiciile sunt. Oficialitatile cu galoane cunosc intamplarea, petrecuta cu repetitie. Am promis insa familiei arhitectului ca nu voi da nume. Sunt torturati. Politistii convietuiesc mana in mana cu borfasii, iar viata in cartierele Capitalei este dominata de agresivitate, santaj, bestialitate. Iata, pe scurt, povestea profesorului. Ma gandesc acum daca banala intamplare a nefericitului arhitect snopit in bataie in fata blocului nu este si o "problema a Partidului Democrat". Inteleg ca cel mai galonat si merituos ministru pedist este domnul Blaga. Asa o fi. Nu contest, cel putin din ce se vede la televizor, meritele domnului Blaga. Eu vorbesc de ce nu se vede la televizor. stiu, domnul Videanu daduse alt talc vorbelor sale. Adica noi, spre deosebire de PNL (fusese o intrebare a moderatorului pe aceasta tema), n-avem probleme, nu ne confruntam cu ghionturi colegiale, nimeni nu-si da demisia, anticipatele le dorim intr-o sfortare unanima, fara scama vreunei impotriviri, iar Basescu - aici e aici - e cu noi. Ochii domnului Videanu capatasera o sclipire smechera, de bursuc care se stie intr-o vizuina sigura. Eu, ca alegator, stiu doar ca problema concreta dintr-un cartier bucurestean (multiplicata cu altele de aceeasi sorginte) poate defini o interogatie. Ea ii poate nelinisti si pe politicienii Partidului Democrat. Sa n-aiba Partidul Democrat decat obsesia anticipatelor si boala de a-i detrona pe Vacaroiu si Nastase? Daca-i atat de insuportabila convietuirea policolora (scarboasa inventie democratia) sa-i impuste! Iar 30-35 la suta suporteri electorali pot fi deportati la Bug! Ce mare scofala!

Domnul Videanu recunostea in acea emisiune ca urca saptamanal dealul Cotrocenilor pentru a se consulta cu fostul primar general al Capitalei asupra proiectelor. Care proiecte? Dincolo de proiectul unei parcari, nerealizat din cauza consilierilor nemernici ai PSD-ului, n-a prea ramas nimic pipaibil in urma anilor basescieni in fruntea Capitalei. Domnul Videanu ii calca pe urme. A tacut sapte luni. A reaparut pentru a rosti o tampenie cu tantari. Il informez, intr-o paranteza, ca acum cateva zile, in luxosul cartier de vile de langa padurea Baneasa, am fost invitat, impreuna cu alti amici, la o mica petrecere. O masa asezata afara, un gratar alaturi, gazde primitoare, case splendide. Grill-party-ul a inceput la ora 20:00. La ora 20:45, toti eram in masini, fugind disperati spre case. Cu toate fumigenele montate pe gazon, mii, milioane de tantari ne-au intrat in ochi, in nari, ne-au perforat pe unde au apucat. Am remarcat pustietatea curtilor, pustietatea gazoanelor la ceasurile serii.

Tantarii, pesedisti sau nepesedisti, migrati din Ilfov sau din Luna, sunt o problema a primarului general si, de ce nu, a PD-ului. Bumbacirea sau desfigurarea bestiala a unui om in toata firea in fata locuintei lui de o banda de salbatici este o problema si a PD-ului care are un ministru de Interne, bine cotat in partid si la televizor. Clujul domnului Boc are, aud de la colegii mei gazetari din zona, numeroase si grele probleme. Mizerie in anumite zone nu neaparat periferice, lipsa de locuinte. Este si o problema a Partidului Democrat. stiu ce a vrut sa spuna domnul Videanu. In chimia launtrica a barfelor de partid, PD nu are probleme. Colegiul de conducere, in formula restransa, isi tine reuniunile la o carciuma de langa Cotroceni, unde un fotoreporter era cat pe ce s-o ia pe coaja de la un sepepist acum o saptamana. Omul poza, pentru posteritate, daca interesul contimporan este scazut, un grup fericit alcatuit din Basescu, Boc, Videanu si alti cativa domni apropiati. Fericita reuniune! "Iti bag aparatul pe gat", l-a avertizat soptit un barbat sever, lat cat usa. Era limpede ca nu glumeste. La o asa perspectiva (aparatul avea si un teleobiectiv cat galeata), fotojurnalistul s-a retras umilit. Politichia romaneasca se face, din vremea lui Caragiale, la un snaps si la o bere. Tara, din pacate, dintr-un asemenea loc select, se vede oblu sau nu se vede deloc. O vaduva din satul meu, cu cinci copii minori, nu-si poate cosi fanul, crescut abundent din motive de ploi si facut terci din aceeasi cauza. Vaca, unica pe care o stapaneste, risca sa piara la iarna din lipsa furajelor. Nu are ajutoare, nu are pensie, nu are pe nimeni. N-o intereseaza anticipatele. Nu stie cine e la putere si nici nu vrea sa afle. Vrea sa stie daca maine are ce pune pe masa pentru cele cinci guri de copii pe care ii creste singura. Are vreo legatura mahnirea grea a acestei femei cu incantarea citita pe chipul presedintelui executiv al PD, partid care "nu are probleme"? Nici una.

×
Subiecte în articol: editorial videanu