âSa mai terminam o data cu rusinea asta de a fi romani", imi spunea de curand un prieten, faimos scriitor, care citise un articol al meu despre Polonia, publicat in aceasta rubrica.
I se paruse ca, pentru ca Polonia iesea acolo mult mai bine decat Romania, eu as fi avut o perspectiva cumva âmizerabilista", defaimatoare despre romani ca neam, ca suflet colectiv. Insa in articolul cu pricina eu nu vorbeam despre sufletul romanesc in opozitie cu cel polonez, ci despre economia romaneasca in opozitie cu cea poloneza, despre realitatea sociala a Romaniei, istoria Romaniei, biserica romaneasca etc. in contrast cu analoagele lor poloneze. Constatam cu tristete handicapul cu care ne inscriem in tentativa de integrare europeana fata de tarile din Est care-au si intrat de curand, ceea ce, zic eu, nu e nici un paradox, se vede de fapt cu ochiul liber. Imi exprimam parerea ca Romania nu e inca pregatita sa intre in Uniunea Europeana. Imi mentin aceasta parere, care mi-e confirmata nu numai de observatiile cotidiene ale oricui care n-a pierdut orice legatura cu tara reala, ci si de insusi faptul ca n-am intrat in 2004 in UE, ci vom intra, daca vom remedia cate ceva din marile noastre probleme, abia in 2007. Nu cred ca prin constatarile mele despre coruptia mediului politic romanesc, despre saracia endemica a satelor noastre, despre obedienta bisericii noastre mi-am manifestat ârusinea de a fi roman". Ele nu-nseamna nici ca nu vad progresele care se fac. Fireste ca sunt schimbari, dar ritmul lor e extrem de lent si de haotic, iar cele fundamentale au fost prea adesea intreprinse doar ca urmare a presiunilor externe. Caragiale a suferit enorm pentru atitudinea lui critica fata de lumea romaneasca. A fost numit âultimul ocupant fanariot" si acuzat de antiromanism. Exilul sau s-a produs in mare parte datorita amaraciunii provocate de aceste acuzatii. Oare el nu vedea transformarile prin care trecea Romania vremii lui? Chiar in timpul vietii sale regele Carol I si liberalii construiau Romania moderna. De ce Caragiale n-a elogiat aceste progrese? De ce lumea romaneasca din scrierile lui e atat de âmizerabilista", atat de lipsita de orizont? Oare din cauza ârusinii de a fi roman"? Peste tot, artistii si ziaristii au facut fata atacurilor de acest fel: atitudinea acida, violenta impotriva unor realitati nationale le-a fost luata drept nelealitate si tradare. Cum apare Irlanda in opera lui Joyce? Dar Austria in cea a lui Thomas Bernhard? Dar America (âAmerika", ortografiata ânazist") in poemele lui Ginsberg? Azi natiunile âdenigrate" se mandresc cu acesti scriitori, ii considera printre valorile lor esentiale.