x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

S-a scumpit sau s-a ieftinit gramul de suflet?

0
Autor: Lucian Avramescu 13 Ian 2009 - 00:00
S-a scumpit sau s-a ieftinit gramul de suflet?


Ei au pus pe cântar un om care se pregătea să-şi dea duhul şi-au constatat că, după ieşirea sufletului pitit printre cartilagii şi oase, cadavrul cântărea mai puţin cu vreo două grame. Oricum, ideea e că în fiecare dintre noi, pe lângă piele, oase, diverse zemuri şi muci ar încăpea şi două grame de suflet. Iată o confirmare a speranţei că nu suntem întru totul identici boului sau hipopotamului, cum ne insultă biologii, sau pietrei de frecat călcâiele.

De dimineaţa şi până la miezul nopţii, industria informaţiei, care te înţeapă şi găureşte din toate părţile, vorbeşte despre crize şi scumpiri la tot pasul. Leul a mai scăzut cu nişte bani, nemulţumind pretenţiile kilului de ceapă din piaţă, barilul de petrol a scăzut, gramul de aur urcă. Nici un cuvinţel despre gramul de suflet. E o marfă nevandabilă, a ieşit din uz? A crescut gramul de suflet pe capul de locuitor viu sau toţi suntem morţi, iar sufletele noastre plutesc goale în neant? Ce se petrece cu sufletul pe pământ?

Butonând televizorul duminică noaptea spre luni am dat de un program care transmitea într-o excelentă coregrafie "Lacul Lebedelor". Baletul Operei din Paris, înaripat de viziunea muzical-dramatică a lui Ceaikovski, inventa subtil, acolo unde nimeni nu mai credea că poate fi inventat, un adaos de inteligenţă artistică. Nici o atingere însă sufletului capodoperei la care au concurat din plin autorii, din păcate mai puţin celebri, ai libretului. M-a prins miezul nopţii cu ochii înzăpeziţi în televizorul alb de atâtea lebede, îmbogăţit de o magie sufletească rară. Nu ştiu dacă sufletul meu avea duminică noaptea un gram în plus, dar aşa am simţit.

Se scumpesc toate. Fiecare criză neterminată se varsă într-o altă criză ce abia începe. Lumea economică orbecăie în ceaţă. Sunt în desfăşurare câteva mari războaie pe pământ. Unele sunt cu puşcoace şi bombe. Altele, la fel de sângeroase, sunt purtate machiavelic în cancelarii şi se desfăşoară pe spinarea noastră şi în buzunarele noastre. La 20 de ani de la Revoluţia din decembrie ne-am întors la partidul unic şi conducătorul suprem. Apropo! Cât o fi cântărind sufletul politicienilor? Al domnului Băsescu, de pildă? O fi mai mare? Sufletul, presupun, are, pe lângă greutate, şi volum. În câţi centimetri cubi o fi încăpând sufletul ţarului Putin? Cine are însă vreme de pierdut cu o descoperire medicală fără beneficii în gologani (nu se vinde ca alifie în farmacii) şi, oricum, discutabilă?

Statisticile ne arată câţi morţi au fost număraţi în Gaza şi Israel, câţi militari s-au prăpădit în Afganistan, câţi aurolaci au crăpat de ger în România. Nici o statistică însă despre suflete. Domnul Băsescu a visat puterea absolută în România. O are. Un unic partid PSDPDL, din şase iniţiale, astâmpără foamea micuţului Popey cu chelie. Şi acum? Ne pune să batem toţi pas de defilare? Ne pune. Am mers zilele trecute cu un taximetrist. Cum e cu circulaţia?, întreb eu ca să intru în vorbă. Greu!, oftează omul. Noroc cu domnul Băsescu. Am tresărit. A rezolvat problema circulaţiei? Nu. Săracul, zice, o făcea şi pe asta dacă mai era lăsat niţel la Capitală. Vorbesc de gaze. Dacă nu îl suna el pe Putin, muream de frig în case. Să spun că telefonul lui Băsescu n-a iscat decât o biată băşcălie? Inutil. Zeul Băsescu face minuni. Vom bate, în consecinţă, pas de defilare cu onorul spre marinar. Poporul e nefericit, dar mulţumit de dărnicia lui Dumnezeu de a ni-l fi dat pe Băsescu la Cotroceni. Şi totuşi, mai am şansa să văd la o oră de noapte, pe un canal de televiziune neştiut, "Lacul Lebedelor". La noi, marii actori ai scenei româneşti, sufletele Teatrului Naţional, au primit de curând un pumn în moalele capului. Nu se admit excepţii, zice Traian Băsescu. Nu se admit excepţii, repetă papagaliceşte premierul Boc. Sunt în pericol mari cantităţi de suflet, greu de măsurat, ale scenei româneşti. Dar ce contează! S-a ieftinit sau s-a scumpit gramul de suflet? Buletinele de ştiri dau cotaţiile Bursei, pulsul euro, deprecierile leului. Nici un cuvânt despre gramul de suflet.
Citeşte mai multe despre:   basescu,   editorial,   suflet,   gramul

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de