x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

S-a stins ca o lumânare un om de treabă

0
Autor: Victor Ciutacu 18 Oct 2009 - 00:00
S-a stins ca o lumânare un om de treabă


Azi a murit Ovidiu Mușetescu. S-a stins discret, la fel cum a și trăit. Nu și-a dorit deloc lumina reflectoarelor și, până la un moment dat, nici n-a avut parte de ea.

Mi-e greu să scriu la trecut despre el. Am lucrat trei ani împreună, dar n-am avut o relație de prietenie. Pot spune doar că era un tip de treabă și avea cuvânt. În, poate, cel mai greu moment al vieții mele, mi-a întins (benevol sau împins de la spate, n-are importanță) o imensă mînă de ajutor. Deși el era cel care avea ceva de oferit, iar eu eram disperat că fusesem lăsat pe stradă, condițiile au venit de la mine: fără semnături, fără participare-n comisii de privatizare, fără să intru-n PSD. Fără să anunțe, a mai pus ceva de la el: "Victor a venit cu mine și, dacă vrea, stă până plec eu". Am demisionat la o lună după ce a fost eliberat din funcție.

A fost șef peste un minister unde s-a împărțit țara, dar puterea lui a fost extrem de limitată. Cine a dat cu nasul măcar 5 minute de guvernarea Năstase știe câtă forță de decizie asupra privatizărilor strategice a avut, în realitate, acest om. Nu am de gând să-l declar postmortem un erou al reformei și economiei de piață. Nu i-am spus așa ceva nici când era-n funcție și puteam să-ncerc să trag ceva profit din asta, acum chiar că n-aș mai avea nimic de câștigat. Dar, pe de altă parte, legendele țesute-n jurul lui au fost mai mult decât disproporționate. Dovada cea mai elocventă e că s-a stins departe de orice standard al bogățiri afișate și uitat de majoritatea ticăloșilor pe care (împins de interese partinice ori benevol) i-a făcut oameni. Iar un alt ticălos, cel mai mare dintre toți, deși fusese informat că mai are de trăit doar câteva săptămâni, a dat verde urmării sale penale. Fiindcă trebuia ca, odată cu mortul, să fie îngropat și dosarul privatizării Alro.

Ultima lui apariție live la tv a avut loc în campania electorală pentru alegerile parlamentare, într-o emisiune din care mănâncă și-n prezent un ciugulitor de cadavre. Avea nevoie să apară, m-a sunat, a venit la mine, a prestat și am plecat împreună să bem un șpriț. Deși nu cred că ne mai văzusem de la părăsirea incintei APAPS, ni s-a părut firesc ambilor. Habar n-aveam că-i măcinat de boală. Nu a arătat-o deloc. Am aflat mult mai târziu, când Codruța Kovesi făcea primele valuri. Odată cu mine, dacă nu cumva mai devreme, fusese informat și cel care i-a lăsat moștenire politică Programul PSAL (din care făcea și privatizarea Alro). Și care, când miza se mutase definitiv de la el la mine și i-a venit pe voleu, l-a executat.

A fost o onoare și-un privilegiu să lucrăm împreună. Odihnește-te-n pace, Ovidiu!

 

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de