„S-o folosim mai mult” pe Monica Macovei

Când vine vorba despre dreptate, justiţie, echitate, arestări şi lupta cu corupţia, Monica Macovei nu se poate abţine să nu se exprime. Toate astea sunt domeniul ei, viaţa ei, crezul ei, cu experienţa ei de fost procuror ceauşist. Aşa că dânsa dă note, împarte certificate de bună şi de rea purtare, ne învaţă cum să ne purtăm în instanţă şi în afara ei. Multă vreme, mulţi oameni şi-au dorit să ne facă să credem că macoveiul e un fel de unitate de măsură al corectitudinii în domeniul facerii de dreptate. De fapt, profilul auster şi încruntat al doamnei Macovei poate avea succes în faţa oricărei audienţe care nu-i cunoaşte trecutul său e dispus să-l uite. De aceea eu cred că e util să re­me­morăm, când şi când, elementele de bază ale acestui CV fascinant.

Doamna Macovei şi-a dobândit reflexele democratice făcându-şi ucenicia juridică în procuratura comunistă, baza solidă a oricărui stat de drept. Din acest sistem a fost dată afară în perioada guvernării CDR pentru motive care ţineau de lipsă oricărei eficienţe profesionale. Acela e momentul în care Monica Maco­vei a decis să schimbe tabăra şi să treacă în rândul societăţii civile. De acolo a recuperat-o, câţiva ani mai târziu, Traian Băsescu, proaspăt devenit preşedinte, şi şi-a făcut-o ministru „independent”.

Cei doi au încercat să pună la punct o operaţiune de mare anvergură morală: să stabilească îm­preună cine sunt corupţii din România şi cum trebuie să arate o justiţie capabilă să ia în serios deciziile politice. Aşa a fost adus în scenă Daniel Morar. O parte din hăituielile puse la cale de această echipă continuă şi azi. Pe de altă parte, e pe cale să se uite, poate, faptul că Monica Maco­vei e cea care a făcut posibilă îngroparea Dosarului Flota.

Ea a profitat de faptul că unul din actele de trimitere în judecată era semnat de adjunctul procurorului-şef Amarie, ca să trimită dosarul înapoi la DNA. Urmaşul lui Amarie, Daniel Morar, a solicitat un val de expertize care au culminat cu o concluzie liniştitoare: în cazul Flota nu există prejudiciu. Deci nici vinovăţie.

În lupta ei cu adversarii lui Traian Băsescu, Monica Macovei a încercat să simplifice legile cu propriul pix. Aşa a ajuns, de pildă, dânsa la concluzia că avizul Parlamentului e necesar doar pentru urmărirea penală a miniştrilor în funcţie (deci a colegilor lui Traian Băsescu), nu şi a celor care au făcut parte din alte guverne şi alte partide. Deşi Curtea Constituţională se exprimase clar în această chestiune încă din 1999. Rezultatul unor asemenea manevre a fost mereu acelaşi: haos în justiţie, timp pierdut pentru oameni. Dar obiectivul era atins: Monica Maco­vei şi-a făcut treaba în ea, de justiţie.

În momentul în care situaţia din justiţia macoveiană ajunsese la maximă tensiune, Traian Băsescu a retras-o, strategic, pe ministra „independentă”, sub acoperire, într-un post de eurodeputat PDL, ornat cu venituri lunare de peste 7.000 de euro. „Tainul” era consistent şi el răsplătea îndeplinirea celor două obiective pe care i le stabilise Băsescu: îngroparea Dosarului Flota şi a Dosarului Mihăileanu – pe de parte – şi atacarea, prin DNA şi MCV a adversarilor politici, pe de alta.

Dar cea care a pus umărul cu ta­lent la naşterea unui crâmpei de stat poliţienesc şi arbitrar în România nu poate sta departe de trebile ţării. Aşa se face că acum auzim şi propuneri de modificare a Codului Penal. Care Cod Penal? Păi cel care a trecut prin Parlament fără dezbateri, în câteva zile, prin procedura asumării răspunderii. Codul impus ţării de Traian Băsescu şi de Monica Macovei şi care va intra în vigoare peste câteva luni... De ce nu au fost trecute modificările astea în cod atunci când era redactat? Doar erau la putere. Ce facem acum, dezbatem schimbarea unui cod care n-a apucat încă să intre în vigoare.

 PS: La întâlnirea de luni, Traian Bă­sescu le-a cerut parlamentarilor PDL să o folosească „mai mult” pe Mo­­nica Macovei. La ce s-o folo­seas­că? Răspunsul îl puteţi da singuri... Sigur că e încă un exemplu al hao­sului legislativ de care s-a dovedit capabilă doamna Macovei. Orice stat nemulţumit că are un sistem ju­diciar prea limpede şi prea eficient poate apela oricând la serviciile sale şi în maximum trei luni nimeni din acest sistem nu va mai şti nici ce com­pe­tenţe are, nici ce legi sunt în vigoare.