Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
CHESTIUNEA ZILEI
Analiştii de la Financial Times observau recent într-un raport că, după aderarea la Uniunea Europeană, României îi lipseşte simţul direcţiei. O strategie clară postaderare, constatau britanicii, nu este încă trasată. Pentru o ţară condusă de motociclişti, automobilişti şi comandanţi de navă sună ca o insultă.
Analiştii de la Financial Times observau recent într-un raport că, după aderarea la Uniunea Europeană, României îi lipseşte simţul direcţiei. O strategie clară postaderare, constatau britanicii, nu este încă trasată. Pentru o ţară condusă de motociclişti, automobilişti şi comandanţi de navă sună ca o insultă.
CHESTIUNEA ZILEI
Analiştii de la Financial Times observau recent într-un raport că, după aderarea la Uniunea Europeană, României îi lipseşte simţul direcţiei. O strategie clară postaderare, constatau britanicii, nu este încă trasată. Pentru o ţară condusă de motociclişti, automobilişti şi comandanţi de navă sună ca o insultă.
Se ştie că analiştii şi cercetătorii britanici sunt cei mai tari din lume. Ei sunt cei care au descoperit zilele trecute că sexul ideal e sexul care durează 7 minute. Restul de timp e pierdere de vreme, simpozion, talk-show. Se mai întăreşte doar prietenia. Americanii (deci, NATO) le-au ţinut isonul, aflând şi ei că bărbaţii care spală vasele au o viaţă sexuală mai bună.
În acest context globalizant se pune întrebarea cât de virili trebuie să fie politicienii mioritici ca să aibă şi România o strategie apreciată de FT. Au o ei viaţă de familie normală? Îşi satisfac amantele în 7 minute? Spală vasele eficient sexual? Ce şcoli de strategie trebuie să urmeze? De 3 sau de 6 luni? Dar trebuie să se priceapă politicienii la ceva concret? N-or fi foarte limpezi strategiile noastre, avea dreptate FT, dar, lesne de observat, potenţial există. Tânăra generaţie se arată hotărâtă şi înţeleaptă. Ştie că trebuie să ne grăbim încet, aşa că temeinic reflecta juna Elena Băsescu: "Poţi să ai şi eşecuri, poţi să ai şi succesuri…". E drept, Financial Times tocmai de lipsa de succesuri vorbea. Bun, dar poţi avea succesuri dacă singurele amintiri din şcoală sunt balurile de la Bamboo? Băăă, sar prompt popândăii electorali, bine că eşti tu deştept, obsedatule… la asta te gândeşti când o vezi pe Elena? Nu. Dacă Elena tace, nu te gândeşti deloc. Superba ei muţenie ar impune electoratului. Ce, lebedele sunt apreciate pentru inteligenţa lor? În fond ar fi vreo scofală pentru naţiune ca politicienii să ştie chestiile simple din gramatica de gimnaziu? Unul, pe blog, răspunde: prostii, trebuie să aibă minte să facă politică. E clar, şcoala şi mintea de politician sunt incompatibile. Ca în filozofia lui Gigi B.: "Fiecare are gusturile lui în politică. N-are cum să asculte toată lumea numai Schopenhauer".
Răspundem britanicilor de la FT: strategiile şi programele româneşti au aură de pamflet, de satiră, umor, de bancuri cu hair-style-işti pentru că ţinem la tradiţii. Atacat de comisia europeană în chestiunea Ford, Tăriceanu le-a dat acel răspuns memorabil, populist, dar demn, cu nasturii şi hârtia igienică. Strategiile guvernamentale postrevoluţionare au ţinut fericit de obiceiurile locului şi voioşia nativă. Politica românească se bizuie pe câţiva strategi, unii la guvernare, alţii în opoziţie, care îmbină deştept utilul cu băşcălia involuntară. Ca la mica publicitate, "căutăm femeie la fetiţă în vârstă şi nefumătoare". Britanicii nu pricep nimic din aerul românesc al începutului de secol, marcat puternic de cilindrii lui Motocicleanu, parâmele lui Vaporeanu, tacticile de sector ale lui Almanahe. La concurenţă cu strategia de ţară, ultimul banc cu Gigi va ieşi mereu în câştig.
Întrebat de o tânără de la pagina 5: "Dansaţi?", Gigi B, politicianul de la toate paginile, îi răspunde cald: "Nu, fă, zdreanţă, aşa merg eu". Ştiu britanicii ce înseamnă asta? Procente cu ghiotura la
uninominal.
Insularii nu înţeleg că strategia noastră politică redată pitoresc şi cu greşeli gramaticale e un câştig al democraţiei. După epoca de aur cu discursuri pline de aşchii, vorbele de duh îi vin azi politicianului român ca o eliberare. Strategia e să te aprecieze galeria purtătoare de procente, nu Financial Times. O subliniază şi preşedintele: "Fiecare politician se poate autotesta. Te duci pe trotuar, te opreşti lângă stâlpul din staţia de autobuz şi vezi câţi oameni îţi spun bună ziua şi care e diferenţa dintre tine şi stâlp". Strategia noastră politică e ilustrată tocmai de farmecul personal. De răspunsul şmecher şi bătutul pe umărul regal, a la Cioroianu. De capacitatea de a sesiza esenţa lucrurilor cu talentul lui Mircea Geoană: "Ceea ce trebuie să facem acum este să oprim stoparea declinului".
Şi, la urma urmei, britanicii vorbesc de strategii? Ei, care s-au bătut ca tâmpiţii la mama dracului, în Maldivele alea, pe care românca Diana, interpreta fascinantei Ema din "Războiul sexelor", le-a cucerit într-o singură noapte, de revelion, când a făcut baie în lapte şi din cadă se vedea marea?
Analiştii de la Financial Times observau recent într-un raport că, după aderarea la Uniunea Europeană, României îi lipseşte simţul direcţiei. O strategie clară postaderare, constatau britanicii, nu este încă trasată. Pentru o ţară condusă de motociclişti, automobilişti şi comandanţi de navă sună ca o insultă.
Se ştie că analiştii şi cercetătorii britanici sunt cei mai tari din lume. Ei sunt cei care au descoperit zilele trecute că sexul ideal e sexul care durează 7 minute. Restul de timp e pierdere de vreme, simpozion, talk-show. Se mai întăreşte doar prietenia. Americanii (deci, NATO) le-au ţinut isonul, aflând şi ei că bărbaţii care spală vasele au o viaţă sexuală mai bună.
În acest context globalizant se pune întrebarea cât de virili trebuie să fie politicienii mioritici ca să aibă şi România o strategie apreciată de FT. Au o ei viaţă de familie normală? Îşi satisfac amantele în 7 minute? Spală vasele eficient sexual? Ce şcoli de strategie trebuie să urmeze? De 3 sau de 6 luni? Dar trebuie să se priceapă politicienii la ceva concret? N-or fi foarte limpezi strategiile noastre, avea dreptate FT, dar, lesne de observat, potenţial există. Tânăra generaţie se arată hotărâtă şi înţeleaptă. Ştie că trebuie să ne grăbim încet, aşa că temeinic reflecta juna Elena Băsescu: "Poţi să ai şi eşecuri, poţi să ai şi succesuri…". E drept, Financial Times tocmai de lipsa de succesuri vorbea. Bun, dar poţi avea succesuri dacă singurele amintiri din şcoală sunt balurile de la Bamboo? Băăă, sar prompt popândăii electorali, bine că eşti tu deştept, obsedatule… la asta te gândeşti când o vezi pe Elena? Nu. Dacă Elena tace, nu te gândeşti deloc. Superba ei muţenie ar impune electoratului. Ce, lebedele sunt apreciate pentru inteligenţa lor? În fond ar fi vreo scofală pentru naţiune ca politicienii să ştie chestiile simple din gramatica de gimnaziu? Unul, pe blog, răspunde: prostii, trebuie să aibă minte să facă politică. E clar, şcoala şi mintea de politician sunt incompatibile. Ca în filozofia lui Gigi B.: "Fiecare are gusturile lui în politică. N-are cum să asculte toată lumea numai Schopenhauer".
Răspundem britanicilor de la FT: strategiile şi programele româneşti au aură de pamflet, de satiră, umor, de bancuri cu hair-style-işti pentru că ţinem la tradiţii. Atacat de comisia europeană în chestiunea Ford, Tăriceanu le-a dat acel răspuns memorabil, populist, dar demn, cu nasturii şi hârtia igienică. Strategiile guvernamentale postrevoluţionare au ţinut fericit de obiceiurile locului şi voioşia nativă. Politica românească se bizuie pe câţiva strategi, unii la guvernare, alţii în opoziţie, care îmbină deştept utilul cu băşcălia involuntară. Ca la mica publicitate, "căutăm femeie la fetiţă în vârstă şi nefumătoare". Britanicii nu pricep nimic din aerul românesc al începutului de secol, marcat puternic de cilindrii lui Motocicleanu, parâmele lui Vaporeanu, tacticile de sector ale lui Almanahe. La concurenţă cu strategia de ţară, ultimul banc cu Gigi va ieşi mereu în câştig.
Întrebat de o tânără de la pagina 5: "Dansaţi?", Gigi B, politicianul de la toate paginile, îi răspunde cald: "Nu, fă, zdreanţă, aşa merg eu". Ştiu britanicii ce înseamnă asta? Procente cu ghiotura la
uninominal.
Insularii nu înţeleg că strategia noastră politică redată pitoresc şi cu greşeli gramaticale e un câştig al democraţiei. După epoca de aur cu discursuri pline de aşchii, vorbele de duh îi vin azi politicianului român ca o eliberare. Strategia e să te aprecieze galeria purtătoare de procente, nu Financial Times. O subliniază şi preşedintele: "Fiecare politician se poate autotesta. Te duci pe trotuar, te opreşti lângă stâlpul din staţia de autobuz şi vezi câţi oameni îţi spun bună ziua şi care e diferenţa dintre tine şi stâlp". Strategia noastră politică e ilustrată tocmai de farmecul personal. De răspunsul şmecher şi bătutul pe umărul regal, a la Cioroianu. De capacitatea de a sesiza esenţa lucrurilor cu talentul lui Mircea Geoană: "Ceea ce trebuie să facem acum este să oprim stoparea declinului".
Şi, la urma urmei, britanicii vorbesc de strategii? Ei, care s-au bătut ca tâmpiţii la mama dracului, în Maldivele alea, pe care românca Diana, interpreta fascinantei Ema din "Războiul sexelor", le-a cucerit într-o singură noapte, de revelion, când a făcut baie în lapte şi din cadă se vedea marea?
