x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Să nu alergi degeaba după ultimul vagon

0
Autor: Florin Condurateanu 19 Oct 2018 - 07:22
Să nu alergi degeaba după ultimul vagon


În viaţă, de multe ori trebuie să alergi după un ultim vagon, trenul s-a pus deja în mişcare şi tu sprintezi ca destinul să-ţi prindă ultima scară a ultimului vagon, fie el de clasa a doua, dar locomotiva trage destine spre o gară favorabilă împlinirilor în diverse direcţii. Unii nu ajung la timp şi, la peron, nu se mai află trenul-şansă pentru ei. Mai încearcă şi a doua zi, dar nu mai găsesc nici şinele căii ferate, nu se vor mai întâlni în viaţă cu o situaţie propice. În viaţă, ghinionul poate să fie neutralizat de o eventuală şansă, în trenul sorţii să se afle nişte binevoitori, care să le întindă mâna şi să-i salte în ultimul vagon al norocului. Mitică Popescu, remarcabilul actor, a avut o neşansă în tinereţe. Era student la Teatru şi l-a invitat un vecin la sărbătorirea zilei lui. Acolo, nişte musafiri - nici nu-i cunoştea - s-au bine dispus după nişte pahare de vin şi au început să spună bancuri politice, anticomuniste. Mitică Popescu a râs şi el de anecdote, dar printre invitaţi se afla şi un turnător la securitate, care a scris o informare şi au intrat la puşcărie şi cei care au spus bancurile anticomuniste, dar şi cei care au râs. Tânărul Mitică Popescu a făcut doi ani şi ceva de puşcărie grea, apoi la eliberare a fost refuzat să se reînscrie la cursurile Facultăţii de Teatru. Norocul lui a venit de la Leopoldina Bălănuţă, care-i va deveni şi soţie, şi de la maestrul Beligan, rector, care au reuşit să-l reprimească pe Mitică Popescu în facultate. Nişte îngeri i-au întins mâna de ajutor din ultimul vagon.

Adrian Păunescu îmi povestea cu întristare o scenă pe care nu a putut s-o influenţeze. Poetul stabilise un procedeu în Cenaclul Flacăra: invita din sală orice spectator care simţea că are talent, punându-l să cânte pe scenă. La Baia Mare cântă doi tineri învăţători, o fată şi un băiat, care nu se cunoşteau. Talentaţi, sunt invitaţi pe loc să intre în cenaclu, amândoi. Fata era cu o clasă mai valoroasă. A doua zi, autocarul se pune în mişcare spre alt oraş, unde seara avea spectacol. La intersecţia cu un drum de ţară, o femeie cu broboadă neagră face semne şi opreşte autocarul . “Iertare, domnule Păunescu, vă rog să-i permiteţi învăţătoarei pe care aţi primit-o în Cenaclu să coboare, acum o oră i-a murit mama!”. Pe drumul de ţară, două femei alergau spre o înmormântare. Ofta Poetul: “nu mai ştiu nimic de talentata fată, era superioară băiatului, care se numea Ştefan Hruşcă!”. Soarta i-a refuzat inexplicabil drumul spre strălucire.

Citeşte mai multe despre:   Mitică Popescu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de