Să nu-ţi faci, Doamne fereşte, harachiri!

CIORNE
La japonezi demisia este un fel de harachiri. Samuraiul din tine a fost dezonorat, a pierdut o bătălie, s-a dovedit incapabil şi bleg intr-o imprejurare, işi taie burta. Individul care a suportat dezonoarea nu-şi poate redobăndi demniatatea decăt murind prin auto-spintecare. Intr-adevăr ministrul afacerilor agricole este japonez. In ţara lui gestul este explicabil. Nu suntem in Romănia. Cum ar fi intr-o imprejurare identică in ţara noastră? Un demnitar e prins cu cioara vopsită, cu măna pănă la cot in mierea averii publice, cu pantalonii in vine, in biserică.

CIORNE
Luni dimineaţa. Lunea e cea mai nefericită zi a săptămănii. Muncitorii vin mahmuri la treabă, funcţionarii par blegi, şoferii neatenţi işi pupă in bot limuzinele in intersecţii şi se injură. Duminica se petrec nunţi, botezuri, tăieri de moţ, reuniuni de familie. In satul meu, in nişte foste mori prevăzute cu becuri şi sclipici, se ţin discoteci zgomotoase. Zaţul din ceaşca tuturor acestor petreceri se varsă lunea in elanul cu care toţi işi incep lucrul. Americanii, citeam undeva, nu cumpără maşinile fabricate lunea. Sunt, zic ei, proaste, făcute la cărpeală. Luni s-a nimerit să fie ziua in care pănă la prănz scriu la Săngeru şi expediez Jurnalului Naţional articolul la care m-am angajat. Cu un asemenea cazier al zilei de luni mai am vreo nădejde să iasă ceva?


Butonez televiziunile de ştiri. M-a prins lunea fără un cap de aţă de subiect. Cum stau aici in sălbăticie poate a venit sfărşitul lumii şi eu habar n-am. Dau de o emisiune in reluare a Marinei Almăşan. Sunt şi eu pe acolo aşezat intre Geanina Corondan şi Oana Zăvoranu. Frumoase fete! Mut mai departe. Oricum emisiunea este veselă şi nu pare a fi filmată lunea. La Antena 3, ştiri. Guvernul n-a căzut şi nu cade. Premierul n-a căzut şi nu cade. Preşedintele n-a căzut şi nici prin cap nu-i trece să cadă. Ministrul de război şi miniştrii de pace sunt bine merci. Parlamentul se intoarce, dezmorţindu-şi, ca un urs uitat in hibernare, oasele, din concediu. Şcolile sunt netencuite, nevăruite. Şcolile de vară ale partidelor funcţionează insă din plin. Junimea spornică din PNL, PSD, PD işi face, intr-o petrecere nesfărşită, lecţiile. Un accident pe DN... nu ştiu care. Mai la urmă, o ştire care mă face să tresar. Mică, neinsemnată, plasată la şi altele. Ministrul agricol din Japonia, la numai o săptămănă de la ungerea in funcţie, şi-a dat demisia. Motivul? Este implicat intr-un scandal. Financiar. Haida-de. Nici n-a apucat bine să iasă un tărăboi de presă, nu s-a răţoit la el opoziţia şi gata cu demisia. Pe ce lume se trezeşte ăsta?  Â


 La japonezi demisia este un fel de harachiri. Samuraiul din tine a fost dezonorat, a pierdut o bătălie, s-a dovedit incapabil şi bleg intr-o imprejurare, işi taie burta. Individul care a suportat dezonoarea nu-şi poate redobăndi demniatatea decăt murind prin auto-spintecare. Intr-adevăr ministrul afacerilor agricole este japonez. In ţara lui gestul este explicabil. Nu suntem in Romănia.


Cum ar fi intr-o imprejurare identică in ţara noastră? Un demnitar e prins cu cioara vopsită, cu măna pănă la cot in mierea averii publice, cu pantalonii in vine, in biserică. Presa se face că urlă, dar de fapt miaună, partidele adverse işi arată furioase muşchii, organele se fac - nu? - că lucrează la luminarea cazului. Şi uite aşa trec trei ani, zece ani, cincisprezece ani, timp in care respectivul ajunge parlamentar, ambasador sau şef de stat. Suntem in ţara in care de la preşedinte, adăncit pănă in găt in afacerea "Flota", pănă la ultimul grefier de judecătorie ar trebui să-şi facă seppuku. Măcar aşa de ochii lumii, cu cuţite de plastilină.


Ce ţară, Japonia! S-a nimerit să umblu şi eu căteva zile pe acolo, uimit ca ardeleanul care se uită o zi intreagă la gătul unei girafe in grădina zoologică şi concluzionează doct: "Aşa ceva nu există". O lume care funcţionează ca un ceas elveţian. Acum nişte ani, ministrul trenurilor din ţara Soarelui Răsare a apărut la televizor spăşit la sfărşitul anului şi şi-a cerut scuze poporului pentru intărzierea cu trei minute a trenurilor. Nu intărzierea cu trei minute a fiecărui tren. Intărzierea insumată a tuturor trenurilor din Japonia intr-un an. Dumnezeule mare! Am receptat informaţia după o staţionare de patru ore intr-un personal ingheţat lăngă Piatra Olt fiindcă se stricase locomotiva. A venit o altă locomotivă de la Craiova. După operaţiunile greoaie de schimbare a locomotivelor, cea de-a doua a tărăt trenul, ca pe o rămă impotmolită, după ea alţi o sută de metri şi a luat foc. Ştirea cu scuzele ministrului japonez al trasporturilor era o insultă. O insultă este şi ştirea cu demisia agricultorului japonez şef care fiind implicat intr-un scandal, a considerat retragerea de onoare drept unica soluţie omeneşte validă. Căte crampe sufleteşti muncesc la noi demnitarii implicaţi in scandaluri? Slavă Domnului că nu trăim in ţara soluţiei harachiri. Ne-am rări rău de tot. Iar demografic, se ştie, nu stăm pe roze.