x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sa piara tara, dar sa ramana anticipatele!

0
Autor: Ion Cristoiu 18 Iul 2005 - 00:00

Cum se explica pozitia efortul lui Traian Basescu de a micsora pe cat posibil proportiile dezastrului? Printr-un moment de proasta inspiratie? Printr-o cumpana a personalitatii? Nici vorba. Printr-un calcul politic ieftin. Data trecuta, cand au fost inundatiile din Banat, a tacut pentru a avea posibilitatea sa-l loveasca pe Calin Popescu Tariceanu. Acum Traian Basescu are un singur gand: cum sa declanseze anticipate. Declararea starii de urgenta, recunoasterea publica a adevaratelor proportii ale tragediei nationale ar fi facut aproape imposibila declansarea anticipatelor"

Joi, 14 iulie, dimineata. Radio Romania Actualitati se afla in direct cu ascultatorii. Subiectul: inundatiile catastrofale care au lovit tara in ultima saptamana. O ascultatoare din Bucuresti se ofera sa tina un copil dintr-unul din satele cazute sub ape pana cand parintii acestuia isi vor reface casa. Ea si sotul sunt oameni simpli. Au un copil de 8 ani. Spera ca baiatul infiat pentru catva timp sa se joace cu al lor. La plecare - spune ascultatoarea - o sa-i dam ceva imbracaminte, o plapuma, o perna.

IN VIZITA. Intors vineri seara din zonele inundate presedintele Basescu a spus ca oamenii nu trebuie lasati sa se "isterizeze"

E doar unul dintre milioanele de gesturi pe care noi, jurnalistii, in absenta unui cuvant mai adecvat, le asezam sub o sintagma compromisa de atata utilizare: solidaritate umana. Incontestabil, milioane de romani au fost sensibilizati de imaginile transmise seara de seara de catre televiziuni de la fata locului. Hulita de politicieni, dispretuita de patroni, presa romana a fost la inaltime. Si-a dovedit inca o data nu numai profesionalismul (reportajele Pro TV pot intra oricand intr-o antologie a presei mondiale), dar si omenia. Aceasta deoarece, dincolo de indeplinirea unei datorii profesionale - aceea de a spune adevarul - , presa din aceste zile a fost si un puternic suport moral pentru cei napastuiti. Gratie materialelor transmise de la fata locului de tineri si tinere reporterite, sinistratii nu s-au simtit singuri. Si orice psiholog iti poate spune cat de mult conteaza, in indurarea unei suferinte, sentimentul ca nu esti singur.

Pe intreg cuprinsul tarii, romanii au fost conectati la tragedia care i-a lovit pe semenii lor. Un singur om pare sa fi trait in aceste zile intr-o alta tara, daca nu chiar pe o alta planeta. Se numeste Traian Basescu si e, intamplator, presedintele Romaniei. Adica exact cel de la care ne asteptam sa reactioneze primul. Nu doar ipostaza de om, dar si fisa postului il obligau la asa ceva.

Presedintele zis si ales al Romaniei a stat inchis in Palatul din Deal cat timp a durat dezastrul. N-a venit din spatele usilor ferecate nici un cuvant, nici un comunicat, nici un semn ca presedintele traieste in Romania lovita de un dezastru fara precedent in ultimii 50 de ani. La o asemenea tacere inexplicabila, unii s-au gandit la un moment dat ca presedintele a fost luat ostatic. Il tin teroristii lui Marie-Jeanne legat la ochi si ne trimit noua, romanilor, din cand in cand, cate o proba de viata. Cum a fost, de exemplu, caseta difuzata pe posturile noastre de televiziune cu Traian Basescu interesat de chichitele Curtii Constitutionale. Sau cea in care se vedea un Traian Basescu intens preocupat de pictura franceza.

Vineri seara insa ne-am dat seama ca Traian Basescu a stiut tot timpul ca in Romania sunt inundatii catastrofale. Ca a urmarit la televizor, seara de seara, cum ii sta bine unui chirias la Cotroceni, nu numai filmele cu pumni si pistoale, dar si reportajele de la Vadul Rosca. Pentru ca vineri seara, intors de la inundatiile de protocol de la podul Maracineni, si nu din mijlocul satelor sinistrate, presedintele a tinut un discurs natiunii.

Potrivit domniei sale, in Romania nu s-a intamplat nimic deosebit. Morti, case distruse din temelii, cosmarul sirenelor anuntand viitura, fuga din calea apelor in toiul noptii, lasand in urma totul, ploaia care nu se mai termina, vuietul Siretului in tacerea spaimei, batrani si copii facand semne disperate de pe acoperisuri si din turle de biserici, lesuri de animale umpland ulitele, culturi compromise, drumuri nationale sfartecate, cai ferate frante ca niste vreascuri, oameni ramasi fara agoniseala de o viata, sate scufundate in mal, pericol de epidemii. Merita sa dai un comunicat pentru a se sti ca esti de veghe? Merita sa declari stare de urgenta? Merita sa ceri ajutorul altor state?

Nu!, ne-a spus presedintele.
Aceste declaratii stupefiante au fost dublate de un comportament pe masura. De la Carol I pana la Emil Constantinescu, toti sefii statului au fost in mijlocul romanilor loviti de o tragedie de proportii, riscandu-si chiar viata pentru a-i imbarbata. Traian Basescu n-a catadicsit sa se duca la fata locului in timpul dezastrului, cum au facut "reporteritele rujate si coafate". A preferat mai intai sa se aranjeze lucrurile si apoi sa mearga la Vadu Rosca, Namoloasa si Independenta. In timpul dezastrului, a participat la o sedinta la Focsani, unde s-a hahait cat cuprinde, si a dat o fuga pana la Buzau, unde nu e nici o inundatie, ci doar un pod daramat de data trecuta, unde a ras primul la propriile bancuri, urmat constiincios de anturaj (isi permite cineva in Romania democratica sa nu rada cu gura pana la urechi cand Seful spune bancuri?!), a mancat caise din mers si a anuntat natiunea ca la 4 noiembrie fix, dupa anticipatele pe care Alianta le va castiga cu 120%, va bea un sprit pe podul de la Maracineni. Bascalie ieftina nu departe de locurile in care oamenii isi plangeau mortii si vedeau inmarmuriti cum li s-a dus pe apa sambetei agoniseala de o viata. De ce a facut asta? Numai din absenta acelei bune-cuviinte romanesti care te opreste sa te dai in stamba langa nenorocirea altora? Evident, nu. Domnul presedinte a vrut sa dea un semnal tarii: nu-i nimic grav, beti, mancati si va veseliti, vorba lui Creanga, e o exagerare a televiziunilor!

Daca ar fi ramas la atat, domnul prezident n-ar fi contrariat atat de tare. A facut insa mai mult. A pornit un atac virulent impotriva tuturor celor care, dupa domnia sa, intretin o stare de "isterie nejustificata", la loc de frunte aflandu-se, evident, jurnalistii. Au fost convocate, in acest nobil scop, toate trucurile cu care Traian Basescu ne-a obisnuit (si ne-a obosit) deja:

a) Falsificarea documentelor.
I s-a cerut lui Traian Basescu decretarea starii de urgenta in judetele lovite de dezastru. Ar fi fost un gest absolut necesar intr-o tara precum Romania lui 2005. S-ar fi dat o disciplina militara evacuarii sinistratilor si unora dintre bunurile acestora; s-ar fi putut rechizitiona mijloace de transport, dar mai ales barci, barci pe care unii le-au folosit pentru a-i excroca pe cei in suferinta; s-ar fi asigurat o paza strasnica a satelor, ceea ce-ar fi facut ca unii locuitori sa nu mai refuze sa se evacueze de teama hotilor; s-ar fi dat un semnal de alarma statelor europene, care ne-ar fi sarit in ajutor. Ar fi fost si un gest perfect legal. Potrivit paragrafului b al articolului 3 al Legii 453 din 12 noiembrie 2004, printre situatiile care impun starea de urgenta se afla si "iminenta producerii ori producerea unor calamitati care fac necesara prevenirea, limitarea sau inlaturarea, dupa caz, a urmarilor unor dezastre". Nu s-a produs in Romania o calamitate? Fireste ca da. Pentru a-si justifica insa refuzul, Traian Basescu a falsificat pur si simplu, in interventia sa, Legea din 2004. Domnia sa a declarat ca legea se refera doar la "situatiile de pericol la adresa securitatii nationale, cand statul de drept sau institutii ale statului sunt in pericol, cand exista perturbari grave in sistemul democratic". Dintr-un condei, seful statului a scos din lege paragraful b al articolului 3.

b) Atacarea presei.
Ca si in cazul crizei ostaticilor, presedintele s-a simtit deranjat de eforturile presei de a dezvalui si alt adevar decat cel al domniei sale. Drept urmare, presa a fost acuzata ca isterizeaza populatia. Mai mult, la reuniunea de la Palatul Victoria, presedintele a cerut inaltilor functionari sa nu ia in seama criticile presei, deoarece ele vin de la niste fete rujate, descinse direct de la coafor. Un gest badaranesc pentru care daca nu presedintele, atunci macar barbatul Traian Basescu ar trebui sa-si ceara scuze.

c) Cinismul politicianist.
Referindu-se la prioritatile institutiilor statului, Traian Basescu a cerut ca ajutoarele pentru refacerea gospodariilor sa fie puse pe ultimul loc, precizand, "daca vom avea resurse". Se intelege ce inseamna in practica o asemenea indicatie. Si asa, dupa trecerea apelor, asa cum s-a vazut din experienta Banatului, sinistratii sunt lasati de izbeliste. Acum, autoritatile au patalama la mana sa nu se mai ocupe de nimic.

Cum se explica pozitia efortul lui Traian Basescu de a micsora pe cat posibil proportiile dezastrului? Printr-un moment de proasta inspiratie? Printr-o cumpana a personalitatii? Nici vorba. Printr-un calcul politic ieftin. Data trecuta, cand au fost inundatiile din Banat, a tacut pentru a avea posibilitatea sa-l loveasca pe Calin Popescu Tariceanu. Acum Traian Basescu are un singur gand: cum sa declanseze anticipate. Declararea starii de urgenta, recunoasterea publica a adevaratelor proportii ale tragediei nationale ar fi facut aproape imposibila declansarea anticipatelor. Ar fi fost destul de greu sa se avante intr-o asemenea aventura politicianista dupa ce, tot el insusi ar fi declarat, tara a fost lovita de un dezastru. Falsificand inundatiile pana la a le reduce la o bagatela supradimensionata de presa, adoptand bascalia ca atitudine fata de drama a mii de romani, Traian Basescu a tinut sa arate ca nu e nici un motiv sa nu se declanseze anticipate.

Scrutinul anticipat, gandit sa-i intareasca puterile peste marginile Constitutiei, pare a merita totul. Si subminarea autoritatii premierului, si slabirea PNL, si aruncarea PD de la un pol la altul al scenei politice, si diversiunea cu ostaticii.

Traian Basescu e in stare sa declanseze anticipatele si daca Romania ar deveni fund de mare. Cu domnul presedinte pe mal si strigand alegatorilor, cu mana la tampla: Sa inotati bine!
Citeşte mai multe despre:   basescu,   traian,   editorial,   romania,   preşedintele,   seară

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de