x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Să pictezi din căruciorul cu rotile portretul Papei

0
Autor: Florin Condurateanu 16 Dec 2010 - 21:19

Portretul Papei este atât de măestru pictat, încât îţi vine să-i săruţi mâna conducătorului creştinătăţii, chit că el zâmbeşte blând de pe pânza tabloului. Frumosul tablou purtând sem­nă­tura unui român face parte din galeria preţioasă de pictură a Vaticanului unde nu au pătruns decât puţine opere de artă. Când s-a întâlnit faţă în faţă cu Suveranul Pontif, pictorul român fiind pe un podium, a trebuit ca Papa cu bunăvoinţă să urce cele câteva trepte pentru ca Gheorghe Aştileanu să-i pupe mâna. Şi asta pentru că talentatul pictor român de ani lungi se află într-un cărucior cu rotile.

Tablourile pictate de Gh. Aştileanu respiră viaţă şi clocot. Deseori pictorul ţin­tuit în scaunul pentru paralizaţi iubeşte să picteze cai în ga­lop, semn al vieţii în ritm de clocot, al vieţii dezlănţuite a ar­mă­sarilor fără frâu şi fără şa. Poate pentru că un destin nedrept l-a ţintuit în scaun de om care nu-şi poate folosi picioarele. Cruntă a fost soarta lui Ghiţă Aştileanu. Îşi luase examenul de Bacalaureat şi s-a dus la mormântul bunicului care îl crescuse pentru a pune un bucheţel de flori ca recunoştinţă. Pe una dintre aleile cimitirului, când tânărul trecea, s-a prăvălit din senin un monument cu o cruce din marmură care l-a în­gropat în piatră până la brâu, lăsându-l cu coloana vertebra­lă frântă şi paralizat pentru tot restul vieţii.

Dar Ghiţă Aş­ti­leanu n-a acceptat resemnarea scaunului cu rotile, aripile frânte, a făcut Facultatea de Arte Plastice, devenind un pictor de remarcabil talent. Mare amator de colecţii de artă, Adrian Năstase a achiziţionat unul dintre tablourile cu alergarea cailor liberi, şi asta pe vremea când era prim-ministru. Ghiţă Aştileanu, pictorul din Cluj care nu-şi mai simte corpul de la jumătatea lui inferioară, a învins invaliditatea privind mândru în ochi mulţimea oamenilor fără nici un beteşug. O boală ticăloasă şi nedescifrată de medicină a făcut-o pe tânăra Marina Muscalu să nu aibă nici o siguranţă în picioarele ei, să fie ca o frunză bătută de vânt, orfană de echilibru.

Tânăra Marina Muscalu îşi încorda toate puterile pentru ca să nu se prăbuşească atunci când un trecător se grăbea pe lângă ea, dărâmând-o aerul în mişcare. Dar dacă picioarele au trădat-o, simţul echilibrului a trădat-o, pe tânăra Marina Muscalu n-a trădat-o mintea. Şi-a câştigat participarea la un proiect al NASA, înaltul for al ştiinţei americane, după ce a trimis prin computer un proiect migălit de ea care a stârnit admiraţia oamenilor de ştiinţă americani. Mama a dus-o şi a luat-o de la şcoală, a dus-o şi a luat-o de la facultate, a dus-o şi a luat-o în fiecare zi de la servi­ciul dobândit datorită inteligenţei fetei atât de clătinate în echilibru de o cumplită boală.

Oamenii loviţi de o boală de care nu se fac vinovaţi, rămânând cu tare grave, oamenii care au avut ghinion să se nască în condiţii riscante şi care au fost loviţi în mobilitatea mâinilor, a picioarelor, oamenii cu handicap nu trebuie lăsaţi la periferia societăţii. Ei trebuie adoptaţi de societate, ei trebuie  ajutaţi să se integreze, să câştige o pâine la o slujbă pe măsura pu­terilor lor. Uniunea Europeană oferă ajutor cu bani europeni pe proiecte venite din România cu privire la integrarea socială a oamenilor cu handicap sau loviţi de alte boli grave. Patrona­tul Medicinei Integrative din România este o organizaţie nonguvernamentală a cărei misiune o reprezintă promovarea, dezvoltarea, adoptarea şi implementarea medicinei integrative în practica medicală din România.

Patronatul medicinei integrative a reuşit să atragă fonduri europene prin două proiecte, unul pentru integrarea socială a persoanelor cu dizabilităţi, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-1013 – Investeşte în Oameni! Celălalt proiect sprijinit de fonduri ale UE se ocupă de integrarea socială a bolnavilor de cancer. Patronatul medicinei integrative, condus de Liviu Mandler, derulează în cadrul POSDRU 2007-2013 proiectul cofinanţat din Fondul Social European cu denumirea „Reţea multiregională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei sociale în vederea creşterii şan­selor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi” – POSDRU.

Pe bună dreptate motoul acestor oameni de suflet adresat oamenilor cu dizabilităţi este încurajator: „Eşti unul dintre noi!”.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de