x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Să scrii pe tricolor „mi-e dor”

0
Autor: Florin Condurateanu 10 Aug 2015 - 07:10
Planeta Pământ căpătase imaginea unei mingi de fotbal în acel an 1994 când în Statele Unite ale Americii se organizase Campionatul Mondial de Fotbal. Avea să strălucească naţionala României, doar un balon aiurea nimerit de un suedez înalt cât stâlpul de telegraf ne va împiedica să jucăm o semifinală, însă Hagi a fost unanim desemnat cel mai complet fotbalist al lumii. Tricolorii au deschis seria surprizelor îngenunchind chiar din prima partidă răsfăţata echipă a Columbiei, creditată ca posibilă campioană a lumii. Nu numai că le-am strecurat de trei ori mingea în poartă, dar fundaşul nostru Daniel Prodan i-a strunit zdravăn pe mult lăudaţii Asprilla şi Valderrama, cel cu părul ca o perucă galbenă vâlvoi. La termi¬narea partidei, o coloană imensă de suporteri columbieni părăsea stadionul din Los Angeles boscorodind scorul defavorabil al fotbaliştilor columbieni. În marea asta de sud-americani, stingheri se aflau şi trei români. Aşteptau cuminţi să ceară un autograf de la preferatul lor, stoperul Prodan. Am intrat în vorbă cu ei, erau sătmăreni, unul preot în parohia unde a copilărit Didi Prodan, ceilalţi din cartierul fotbalistului nostru remarcat al partidei. Când tricolorii au ajuns la autocar, s-au furişat până la Prodan şi unul a scos din sân un tricolor mare, rugându-l pe Didi să se iscălească pe drapelul adus de ei tocmai din nordul ţării, de la 12.000 de kilometri. Şi fundaşul nostru a scris: „Ne e tare dor de acasă, rugaţi-vă la Dumnezeu să izbândim pentru Ţară”. De altfel şi Hagi, după fiecare biruinţă, declara din America: „Cel mai important este că i-am făcut bucuroşi pe cei de acasă”.
 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de