x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Să votăm cu mintea!

0
Autor: Adrian Severin 19 Mai 2009 - 00:00

Emoţionantele întâlniri electorale cu baloane, confeti şi ovaţii, ca şi prezidenţializarea campaniei pentru alegerile europene au darul de a ridica moralul militanţilor, dar şi dezavantajul de a omorî dialogul raţional care să clarifice miza scrutinului. Apare astfel primejdia ca românii să voteze sau să nu voteze, conduşi de emoţii, împotriva intereselor lor.



Găsim miza votului identificându-i pe competitori. Într-o federaţie de state-naţiune, alegerile pun în concurs şi naţiunile federate. În prezent, românii sunt izolaţi şi marginalizaţi.

(O dovedeşte şi recentul vot de la concursul Eurovision.) Dacă vor ieşi la vot în număr mai mare decât bulgarii, italienii, olandezii etc., ei vor demonstra că iau UE în serios şi vor putea pretinde ca şi ea să îi ia în serios; că respectă UE şi vor putea cere ca şi ea să îi respecte. Simpla prezenţă va valora enorm în refacerea prestigiului României.

În aceste alegeri se întrece şi majoritatea naţiunii civice române doritoare să-şi asigure coerenţa şi unitatea statală, cu acele minorităţi care pledează pentru fragmentarea statului în entităţi, reînviind tradiţiile feudale. Aşezându-l în capul listei pe Laszlo Tokes, campionul autonomismului teritorial pe criterii etnice, UDMR pare a renunţa la reprezentarea aspiraţiilor europene ale cetăţenilor români de origine maghiară şi, spre a obţine, prin coalizarea elitelor politice maghiare din România, depăşirea pragului electoral, anunţă că în Parlamentul European va pleda pentru întoarcerea la Europa westfaliană; adică Europa războaielor şi rivalităţilor naţionale de care UE ne rupe. Dacă această minoritate militantă se va arăta mai disciplinată în vot decât majoritatea, cea dintâi va fi relativ mai puternic reprezentată în PE decât cea din urmă. Ca să nu mai vorbim că mandatele acordate reprezentanţilor proiectului secesionist (ca şi celor ai proiectului naţionalist, de altfel) înseamnă voturi irosite, câtă vreme ele trebuie exercitate într-o instituţie care promovează tocmai integrarea interetnică şi securitatea naţională prin spiritualizarea frontierelor, iar nu trasarea de noi frontiere.

În alegerile europene nu se ciocnesc, în realitate, PSD şi PD-L, ci Partidul Socialiştilor Europeni, din care PSD face parte, şi Partidul Popular European, la care PD-L şi UDMR sunt asociate.

În legătură cu multe dintre subiectele sensibile care privesc interesele românilor în UE (accesul pe pieţele muncii, libera circulaţie a persoanelor, echivalarea diplomelor, subvenţionarea agriculturii, investiţiile în infrastructuri, coeziunea socială, salariul şi pensia minime europene, coridoarele energiei, intrarea în zona Euro, politica de vecinătate etc.), social-democraţii şi democrat-liberalii români au inevitabil un discurs similar. Problema este că familiile politice europene prin care vor lucra în PE au poziţii diferite. Românii ar face bine să asculte discursurile electorale ale dreptei aşa-zis populare din Germania, Marea Britanie, Italia, Olanda spre a observa că exponenţii acesteia regretă intrarea României în UE, propunând margina­li­zarea sa politică şi reducerea fondurilor destinate ei. Protecţionismul naţional şi discriminarea românilor în context european constituie soluţia dreptei europene la criza economică globală care a redus resursele şi a mărit nevoile. Dimpotrivă, stânga social-de­mo­crată europeană vede ieşirea din criză prin solidaritate şi integrare.

A vota PD-L înseamnă a întări dreapta europeană. În cadrul marii familii a acestei drepte, PD-L poate cel mult acţiona ca o modestă frână a acţiunilor străine interesului românesc. A vota PSD înseamnă a întări stânga europeană. În consens cu ea, PSD poate fi un eficient factor de accelerare. Cu cât mai mare va fi grupul PSD în cadrul grupului PES, cu atât mai mult social-demo­craţii români îşi vor putea promova soluţiile acolo. Scorul PSD în România va trebui să fie, deci, relativ mai bun decât cel al partidelor de stânga din alte state membre.

Cum vor românii să îşi promoveze interesele: cu frâna sau cu acceleraţia? Cred ei că PSD va accelera mai uşor acţiunea stângii europene dacă viitoarea sa delegaţie va fi printre primele ca mărime în Grupul socialist sau printre ultimele? Dacă vor vota în funcţie de răspunsurile date acestor întrebări, românii vor alege raţional. Deci bine!

Citeşte mai multe despre:   editorial,   psd

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de