x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Şah la jucătorul de table

0
Autor: Victor Ciutacu 15 Noi 2009 - 00:00
Prima şi, până acum, singura confruntare între doi candidaţi importanţi la preşedinţie, cea de sâmbătă, de la Cluj, m-a lămurit de ce a refuzat până acum Traian Băsescu să se intersecteze cu rivalii săi. Pentru că e din ce în ce mai mic (politic şi, mai ales, uman), tot mai slab şi nici măcar nu mai are faimoasele replici la el. Legendara lui spontaneitate s-a topit ca untul la soare. S-a blocat nepermis în faţa unui contracandidat cu verb, a asudat copios, i s-au încleştat maxilarele şi, pus pentru prima oară-n cariera sa politică în postura de om care trebuie să dea explicaţii (nu să fie el ofensivul), s-a apărat mojiceşte şi neconvingător. Cât despre josnicia cu invocarea sinuciderii dramatice a primei soţii a lui Crin Antonescu, negată ulterior cu laşitate de candidatul orbit căruia dorinţa de a o apăra pe Elena Udrea de faţă cu Maria Băsescu i-a întunecat orice umbră de raţiune, dacă episodul va fi bine exploatat mediatic, momentul poate deveni începutul sfârşitului politic dramatic al unui personaj sinistru. Al unui subom care n-are mamă, n-are tată şi calcă pe cadavre în drumul parvenirii sale politice.

De cealaltă parte, Crin Antonescu a fost nespe­rat de în formă, a reuşit să se stăpânească şi, după ce s-a cam lăsat dominat de Traian Băsescu la începutul confruntării, a întors meciul. În termeni fotbalistici, l-a băgat pe Jucător cu curu-n poarta autobazei şi a stat cu fundaşii pe linia de centru. Invocarea flotei, a diferenţei de educaţie şi a economiilor de familie l-au făcut pământiu la faţă pe oponentul său. S-ar putea ca liderul PNL Crin să se fi agăţat la momentul oportun de ultima şi, totodată, cea mai mare şansă politcă a carierei lui. Important pentru el e să nu clacheze nervos şi să explodeze mediatic şahul pe care i l-a dat jucătorului de table. Pentru că, până acum, o mulţime de oameni nu s-a simţit deloc reprezentată. Şi aici mă refer la cei care spuneau, pe bună dreptate, "bine, Băsescu nu e bun, dar pe cine punem în loc?". Aici e cartea mare de jucat, cea a mobilizării nehotărâţilor. A celor care, de cinci ani, aşteaptă să vadă că există un om care-i poate face faţă, altfel decât mârlăneşte, lui Băsescu. Iar Antonescu parcă a vorbit sâmbătă în numele lor şi pentru ei, găozarii, ţigăncile împuţite, tonomatele şi, în general, toţi cei care se simt umiliţi şi jigniţi de nenorocul de a fi contemporani cu un personaj politic grotesc.

Orice candidat important care se respectă, dacă într-adevăr vrea să ajungă la Cotroceni, trebuie ca în această săptămână să dea în Jucător până nu-l mai scoală anturajul de pe jos nici cu găleata cu apă. E speriat, nesigur, tremură-n nădragi. Nici măcar mitocăniile nu-i mai ies ca altădată. Dar, odată slăbit şi oferindu-i-se posibilitatea de a respira din pumni, poate deveni periculos ca orice fiară rănită şi hăituită. Important e că mitul invincibilităţii lui Băsescu a fost spulberat. Lumea civilizată a văzut, la momentul oportun, că idolul mitocanilor, veşnicul câştigător al turnirurilor politice e speriat de perspectiva năruirii eşafodajului său şi gata să clacheze.

P.S. De la înălţimea procentelor aduse de spatele pe care ţi-l oferă un partid foarte puternic, Mircea Geoană a jucat, iniţial, corect procedural neprezentându-se la convocarea intempestivă şi umilitoare a probabilului său adversar din turul doi. Dar, după mutarea inspirată a lui Crin Antonescu, a pierdut enorm la imagine persistând în atitudinea voit persiflatoare. Fiindcă, în ochii celor interesaţi de jocul politic, a lăsat senzaţia de laşitate şi fragilitate, de om care strigă din spatele uşii încuiate "luaţi-l de pe mine că-l omor"...
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de