x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Salvarea calului care se gâdila

0
Autor: Florin Condurateanu 02 Oct 2015 - 07:32
Din sensibilitatea şi bunătatea lui au ieşit şlagăre fredonate de milioane de români. Mihai Constantinescu avea melodia de succes în sânge, face parte din acei compozitori care, fără bâlbâieli, au mutat de pe portativele aflate pe pian cântecele inventate de ei în inimile românilor, de la copii la bunici. Iar alura lui romantică, glasul plăcut, fără să fie de excepţie, au adus succesele pe bandă rulantă. „O lume minunată”, „O păpuşă pe hârtie”, „Sus în deal e o casă”, sunt doar câteva şlagăre din repertoriul lui Mihai Constantinescu, care nu prea a înregistrat eşecuri. Nu puteai să nu simţi o tresărire în suflet ascul¬tând acea melodie a bunătăţii, „Iubiţi şi câinii vagabonzi”. Mihai mi-a povestit şi cum s-a născut acest cântec. Într-o seară cu viforniţă, a găsit lângă uşă un biet căţel al nimănui, strâns covrig din pricina gerului, jigărit, cu ochi rugători măcar pentru un biscuit şi-o mângâiere. Stârnea şi mila zidului de la gard, şi un om cu inimă caldă ca artistul l-a luat în casă, hrănindu-l, spălându-l, asigurându-i un adăpost. În noaptea aceea a compus melodia „Iubiţi şi câinii vagabonzi”, îi alergau degetele pe clapele pianului. Cântecul a devenit şlagăr iubit de toţi, chiar şi oamenii mai indiferenţi au privit cu alţi ochi bietele suflete ale căţeilor fără stăpân. Când melodia avansa continuu în topuri, căţelul a dispărut spre niciunde, probabil de unde apăruse. Fire sportivă, Mihai Constantinescu a practicat şi hipismul. Într-o zi, la antrenament, a observat un cal care căra căruţa cu gunoi, l-a mângâiat sesizând ce trişti îi erau ochii. A aflat că sărise şi el obstacolele în concursuri, dar s-a renunţat la el fiindcă se gâdila la atingerea pintenilor şi a cravaşei. Mihai s-a ambiţionat, i s-a urcat în şa, l-a antrenat şi a câştigat chiar un concurs cu calul retrogradat la căratul gunoiului pe hipodrom.
 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de