x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sănătatea trage să moară

0
Autor: Miruna Munteanu 27 Apr 2010 - 00:00
Ce-i cu adevărat frica am aflat lunea trecută aşteptând la uşa unui bloc operator. Mai devreme sau mai târziu, toţi ajungem, din nefericire, în faţa unei asemenea uşi. Statistic vorbind, posibilităţile unui deznodământ fericit par să scadă de la an la an.

Cronic subfinanţat şi intens politizat, sistemul sanitar românesc se zbate de mult într-o dureroasă agonie. Este de fapt uluitor că supravieţuieşte încă. Nu mizeria şi disfuncţiile de la Spitalul CFR II ar trebui să ne mire, ci faptul că mai există insule de excelenţă, admirabil gestionate cu resurse care în Occident ar părea ridicole.

Surprinzător nu este exodul medicilor plătiţi de stat cu lefuri de batjocură, ci faptul că mai avem încă specialişti cu care s-ar mândri orice clinică din lume. Că la Fundeni, într-un spital în care două lifturi din trei nu funcţionează, se operează cu succes pe cord deschis.

Aici, în secţia de Terapie Intensivă, aproape că nu te crezi în România, atât de impecabil funcţionează totul. La un etaj mai sus însă am văzut o doctoriţă plătind din propriul buzunar pentru medicamentul unui pacient. Trebuia cumpărat de la farmacie şi omul nu avea cu ce.

În majoritatea spitalelor noastre, bolnavii trebuie să-şi aducă de-acasă aspirina, vata, spirtul. Nu e vina medicilor. Şi ei sunt adeseori nevoiţi să-şi achite singuri mănuşile chirurgicale sau dezinfectantul. Obligaţi să drămuiască bugete imposibile, nici cei mai buni manageri nu pot evita situaţiile de acest fel. Dar calităţile manageriale nu sunt întotdeauna criteriul de selecţie pentru numirea conducătorilor de instituţii medicale. Lipsa banilor şi a competenţelor devine atunci un cocteil letal.

Un sistem de la care aşteptăm să salveze vieţi nu poate funcţiona din încropeală, sperând mereu în miracole. Este aberant să pretinzi devotament şi performanţă când în schimb oferi numai sărăcie şi dispreţ. Aşa "slab pregătiţi" cum îi consideră preşedintele Băsescu, medicii români sunt chemaţi să lucreze în Occident pe lefuri de multe mii de euro.

În ţară, li se cere să îndesească gărzile pe bază de voluntariat. Să ne mirăm că pleacă? Să ne mirăm că ne pleacă şi asistentele şi infirmierele cele mai pricepute? De ce ar rămâne să facă muncile grele şi lipsite de glorie, dar indispensabile în orice spital? Munci care pe noi, ceilalţi, ne îngrozesc chiar şi atunci când este vorba despre cineva drag.

Nimeni nu poate avea în fişa postului apostolatul. Guvernanţii noştri par să creadă contrariul. Îşi permit să o facă: ei se tratează în străinătate. Aşa că au alte priorităţi bugetare: catedrale, avioane sau super-site-uri de promovare a unei ţări foarte bolnave.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de