Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Titlul acestui comentariu pare mai potrivit pentru o rubrică de fapte diverse, o publicaţie cu multe poze mari sau o cronică de fotbal bine ilustrată. Eu o să incerc să vă conving insă că, din păcate, "instituţiile" mai sus enumerate sunt specifice şi spaţiului politic de la noi.
In ultimii ani, şantajul a devenit o monedă curentă pe coridoarele puterii de la Bucureşti. Evident, politica nu a fost niciodată un spaţiu al generozităţii exagerate. Dar, mai mereu, interesele divergente se armonizau prin concesii şi cedări reciproce. Cedări mici pentru cei mari şi viceversa. Acum "cei mari" pun la bătaie o singură variantă: cer totul şi nu oferă nimic.
După alegerile din 2004, primul guvern oranj a fost rezultatul unui şantaj. Partidul Conservator şi UDMR-ul au fost şantajate de Traian Băsescu să intre in hora guvernării ca să evite ameninţarea deschisă a unor noi alegeri generale, pentru care nu erau pregătite. Ulterior, victimele şantajului au devenit "soluţii imorale", in vreme ce şantajistul a căpătat o statură morală demnă de invidiat. A devenit campionul luptei cu corupţia şi cu vechile năravuri.
Trei ani mai tărziu, iată, UDMR şi-a radicalizat discursul şi e blamat in cor pentru asta. Pe bună dreptate. Dar, să ne reamintim, in această vară, acelaşi Traian Băsescu s-a plimbat prin secuime, sprijinind pe faţă UCM, concurenta Uniunii. Acum asistăm la o adevărată intrecere intre teze radicale, menite să atragă un electorat fatal limitat şi periculos de apropiat, ca şi pondere, de pragul electoral. Preşedintele nu iubea linia politică a UDMR, aşa că i-a arătat pisica. Un alt şantaj, pohta vine măncănd. Din păcate, rezultatul pentru ţară riscă să insemne dezvoltarea in spirală a discursului extremist pe teme etnice.
Peste căteva săptămăni, s-ar putea să avem un moment electoral inedit. Un scrutin european dublat de un referendum fără sens. Aberant este faptul că, pentru a-şi rezolva jucăria, Traian Băsescu vrea să stabilească drept temă majoră pentru ziua votului la alegerile europarlamentare - legate firesc de subiecte europene, felul in care vor vota, "uninominal", romănii data viitoare, la alegerile naţionale, nu pentru Parlamentul European (care, peste tot, in ţările membre, se face pe liste de partid), ci pentru parlamentul naţional! Pe de altă parte, preşedintele va intreba cetăţenii dacă vor ceva ce au toate şansele să fi obţinut pănă atunci. De fapt, aici avem de-a face cu un şantaj mimat. Ultimatumul adresat parlamentului era doar de formă. In orice situaţie, Traian Băsescu ar fi generat un referendum pentru că doreşte, cu orice preţ, să facă campanie pentru PD. Dacă PD obţine un scor mare in europene, va porni cu şanse mari la alegerile locale. Mulţi aleşi locali din alte partide vor fi presaţi să vină spre ei, să joace cu căştigătorii. Pentru că altfel... Adică alt santaj, nu?
Dacă Traian Băsescu nu schimbă guvernul prin parlament, apar miniştrii, pe rănd, la televiziunea publică, filmaţi, pozaţi şi ascultaţi. Operaţiunea nu are nimic de-a face cu lupta impotriva corupţiei, care in alte ţări se finalizează in instanţă. E o ameninţare. Cum a fost şi umbra permanentă a anticipatelor, care a marcat orizontul politic al ultimilor ani. Sau măsurile luate impotriva celor din PNL, care au cerut retragerea trupelor din Irak. Ameninţarea e o bătă agitată prin aer care vrea să indice clar celor neiniţiaţi cine e stăpănul.
Intr-o asemenea atmosferă, perspectiva bătăii care implineşte tripticul politic romănesc pare căt se poate de realistă. In unele ONG-uri, succesiunea la conducere se pare că a şi inceput să genereze pugilistica. Şi la televiziunea publică sar scăntei şi palme in redacţii. Urmează patru reprize electorale dublate de nu se ştie căte referendumuri. Cum spunea Geo Bogza odinioară, "Sus ghioaga cu măciulia in jos, jos ghioaga cu măciulia in sus!". Pentru că, orice am spune, perspectiva integrării europene se vede altfel cu ochii umflaţi.
