x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Săptămâna asta guvernăm cu Boc

0
Autor: Adrian Năstase 17 Dec 2008 - 00:00
Săptămâna asta guvernăm cu Boc


În ultimă instanţă, Boc poate fi un premier la fel de bun sau de rău precum Stolojan. Problema e haosul care pare să domnească în acele cercuri ale puterii apropiate de şeful statului.



Acolo unde cei mai mulţi bănuiau stabilitate, calcul rece şi abilităţi de scamator. Rămân la părerea că Traian Băsescu e un mare gurmand al puterii absolute. Deşi trebuie să-mi mai revizuiesc un pic opiniile. El nu mai pare atât de capabil să o şi exercite, pare aproape plictisit şi, oricum, obosit de ea.

În anii ’90, societatea civilă propunea un slogan: “Daţi puterea celor care nu şi-o doresc!”. Cred că Traian Băsescu vrea să aplice acum acest slogan, dar nu şi l-a mai amintit bine. El pune în mişcare o idee puţin diferită: “Daţi puterea celor care o refuză!”.

Mă întreb ce o înţelege omul obişnuit care, între două alergături în magazine, se uită la televizor şi vede chinurile prin care ia naştere noua putere. “Românul” despre care ne tot întrebăm de ce vine din ce în ce mai rar la vot. El, care a aflat din numeroase surse de încredere că acum e criză şi că ţara are nevoie de competenţe, de oameni hotărâţi şi puternici, de o guvernare transparentă.

O guvernare care cuprinde şi PD-L i-a oferit, de la bun început, lui Traian Băsescu posibilitatea să se aşeze total la cârma jocului. Iar el mişcă acea cârmă în toate direcţiile, motiv pentru care cetăţeanul-alegător, la care mă refeream mai sus, are toate motivele să facă sărbătorile cu rău de mare.

Săptămâna unu. Deşi se formează o coaliţie de guvernare în care se află şi preferaţii săi, Traian Băsescu desemnează ca premier pe Theodor Stolojan, fără vreo consultare cu aceştia. Preşedintele se explică: Stolojan e marele expert în finanţe, de care ţara are nevoie la vremuri de criză.

Preşedintele pune şi condiţii: nu trebuie incluşi în guvern oameni din administraţia locală şi fiecare ministru trebuie să fie expert în domeniul cu pricina. Săptămâna doi. Se semnează acordul politic de guvernare. Totul pare pe calea cea bună, merge ca uns. Şi brusc Stolojan o ia la fugă din motive neştiute nici de data asta. Sănătatea? Din nou şantaje? Nu se ştie. Pauză publicitară.

Fără să se consulte cu toate partidele – cum cere Constituţia – Traian Băsescu îl desemnează pe Emil Boc. De data asta, criteriile riguroase s-au schimbat. E desemnat primarul Clujului, deci, acum, cei din administraţie au voie în guvern. Nu e expert în economie, a spus-o chiar el, va încerca să facă un comitet de specialişti care să-i explice ce şi cum. Deci, acum, nu mai contează competenţa.

În ultimă instanţă, Boc poate fi un premier la fel de bun sau de rău precum Stolojan. Problema e haosul care pare să domnească în acele cercuri ale puterii apropiate de şeful statului. Acolo unde cei mai mulţi bănuiau stabilitate, calcul rece şi abilităţi de scamator.

Rămân la părerea că Traian Băsescu e un mare gurmand al puterii absolute. Deşi trebuie să-mi mai revizuiesc un pic opiniile. El nu mai pare atât de capabil să o şi exercite, pare aproape plictisit şi, oricum, obosit de ea. Şi puţin trist. Stolojan va rămâne, în orice caz, în istoria politică a ţării şi a lumii.

El este primul premier desemnat care depune mandatul fără să-l folosească în Parlament. Depune mandatul, elegant, cu nonşalanţa şi responsabilitatea cu care un copil bagă degetele în priză ca să vadă ce e acolo.

Pe de altă parte, Boc s-a trezit luni primar de Cluj şi s-a culcat seara premier desemnat, fără să fi dorit lucrul acesta. Nu ştiu când a fost mai surprins, când s-a prăbuşit de pe scena emisiunii lui Andrei Gheorghe sau acum. Putem face faţă crizei, putem avea un guvern responsabil dacă începem cu o desemnare prin surprindere?

Şi, mai ales, putem cere încredere oamenilor acţionând în felul ăsta? Le putem noi transmite senzaţia necesară că acolo sus nişte oameni responsabili chiar ştiu ce au de făcut?

PS. Îmi exprim speranţa că, până la apariţia acestui editorial, titlul pe care l-am ales va rămâne valabil. Dacă domnul Boc fuge şi el, faceţi dumneavoastră corecturile necesare. Mulţumesc.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de