x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sărmăluţe de la mămicuţa

0
Autor: Tudor Octavian 05 Iun 2009 - 00:00



● Un domn, cu înfăţişare de funcţionar la bancă, trece zilnic, la ora închiderii, prin toate consignaţiile şi magazinele cu anticuri din Centrul Vechi al Bucureştiului. E cu siguranţă un cunoscător, îşi spun negustorii, sperând la ziua când va şi cum­păra. Domnul însă nu-i nici cu­nos­că­tor şi nici om cu bani. Acesta e drumul lui de la slujbă spre tramvai. Dimineaţa, de la tramvai la bancă, o ia la picior, dar la plecare îşi îngăduie o mică divagaţie.

● Parisul e peste tot Paris, şi în centru, şi spre mar­gini. Nu e stradă în Paris care să nu fie în toa­te privinţele pari­ziană. Bu­cu­reş­tiul e Bu­cureşti numai în zona Universităţii şi pe câteva bulevar­de croite la în­ce­putul veacului trecut. În rest, Bu­cu­reştiul e tot un Piteşti şi un Giurgiu şi un Ba­cău. Parisul e Paris şi în alte ţări. Chiar şi în Bu­cu­reşti există colţuri de Paris. Pa­ri­sul a ex­por­tat Pa­ris. Bucu­reştiul a im­por­tat masiv lipsă de identitate a provinciei, iar în mahalale a adunat tot ce-i mai urât şi mai lipsit de durată din satele Bă­ră­ganului.

● Ar fi foarte interesant de consemnat de­fi­niţiile talentului, după cum sunt ele formulate de artiştii tineri, apoi de cei tre­cuţi de prima tinereţe şi aşa mai de­par­te. Definiţia talentului se modi­fică mult cu vârsta, iar la bătrâneţe mai pomenesc de talent doar artiştii care se întrea­bă dacă nu cumva şi-au greşit drumul în viaţă.

● Într-un apartament de patru camere, din care copiii au plecat la familiile lor, lăsându-i singuri pe părinţi, aceştia folosesc una dintre odăi pentru a pleca simbolic de acasă. Când nu se mai suportă, soţia sau soţul se închid în odaia care a fost cândva dormitorul copiilor, şi pun pe uşa închisă cu cheia un bilet: "nu deranjaţi, sunt
plecat, mă întorc spre seară".

● Ciorbiţă de văcuţă, grătărel de vă­cu­ţă...
E destul de probabil ca astfel de di­mi­nu­tivări să fie practicate doar la noi. Cior­bă de bou - sună oribil. Cuvântul tocăniţă nu mai e resimţit ca di­mi­nu­tiv. Tocana e altceva decât tocăniţa. Săr­mă­lu­ţe­le se chea­mă sarmale numai când sunt reci. De­vin sărmăluţe doar fierbinţi. La fel şi mă­mă­li­ga. Fierbinte e mămăliguţă. Mai mult decât temperatura e afectivitatea cu care mămicuţa şi bunicuţa complementează mâncărurile.

● Un fost coleg de facultate, care-mi părea foarte sigur pe el, pentru că vorbea puţin şi stătea mult timp încruntat îna­in­te de a avea o părere, mi se mărturiseşte, după mai bine de patru decenii, că a trăit conform cu nu ştiu ce vorbă spusă de mi­ne cu nu ştiu care prilej. Vrând să-mi facă o plăcere, fostul coleg m-a pus pe gân­duri. Spui, carevasăzică, o prostie ca să te dai mare, dar uite că lângă tine e cineva care te ia în grav, care te ia ca reper spiritual şi-şi strică viaţa, fiindcă admiră pe cine nu trebuie.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de