x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Şcolile tovarăşilor

0
Autor: Lavinia Betea 18 Sep 2007 - 00:00

Deşi, in istoria ţării, meseriile de intelectuali cu statut precizat sunt de dată relativ recentă, lipsa de educaţie intelectuală a primilor conducători comunişti este deseori prezentată ca sursă a răului Romăniei.

Deşi, in istoria ţării, meseriile de intelectuali cu statut precizat sunt de dată relativ recentă, lipsa de educaţie intelectuală a primilor conducători comunişti este deseori prezentată ca sursă a răului Romăniei. Conducători de mari popoare fuseseră insă mulţi oameni fără carte, ajutoare ale căpeteniilor analfabete care-au dat nume şi consistenţă epocii lor fiind scribi anonimi, cronicari ori "grămătici".

Dar Lenin, creatorul partidului "revoluţionarilor de profesie", il voise alcătuit din intelectuali meniţi să insufle "conştiinţă de clasă" muncitorilor. In prima etapă a statului bolşevic, conducătorii care guvernaseră in numele "dictaturii proletariatului" sunt oameni cu şcoală. Foşti studenţi - cei mai mulţi exmatriculaţi pentru activitate politică inainte de a-şi sfărşi studiile - , avuseseră ca principale preocupări lectura, redactarea de articole şi documente de partid şi ţinerea discursurilor. Ca hobby practicau jocul de şah - "sportul minţii" - exersat in exilul din satele siberiene şi in inchisori.

Sub cărma lui Stalin se ridică o nouă generaţie de lideri politici, proveniţi din "revoluţionarii de teren" care se distinseseră in campaniile războiului civil şi ale colectivizării. Recrutaţi pe baza aptitudinilor de executanţi şi organizatori zeloşi, cu "dosar sănătos", mină convingătoare şi cursivitate in stilul "limbii de lemn", şcolile absolvite n-aveau importanţă. Cănd lozinca lui Lenin "Invăţaţi, invăţaţi, invăţaţi!" incepuse să dea roade, s-au grăbit şi conducătorii să colecţioneze diplome.

După spusele fostului prim-ministru Ion Gheorghe Maurer, Ceauşescu ii atrăsese simpatia şi preţuirea cănd venise la el să se plăngă că Gheorghiu-Dej nu-i dă răgazul dorit să se ocupe de invăţătură. Comentăndu-i relatarea, fostul şef de cabinet al lui Gheorghiu-

Dej plasează rădăcinile intămplării intr-o hotărăre adoptată la inceputul deceniului al şaptelea, care stipula că doar oamenii sub 40 de ani pot urma cursurile invăţămăntului superior. Ceilalţi nu mai meritau "investiţia statului", nerambursabilă pănă la pensie. Pentru "cadrele CC" se aprobaseră insă fonduri pentru profesorii aduşi la "locul de muncă" al studenţilor patru zile din săptămănă, căte patru ore pe zi. Aşa şi-a luat diploma de inginer şi şeful de cabinet al lui Gheorghiu-Dej, muncitor la Griviţa cănd intrase in anticamera primului om al ţării. La cei cu funcţii şi mai inalte, universitarii veneau să-i mediteze acasă. După cum observase Suzana Andreiaş, menajera soţilor Ceauşescu, profesorii "stăteau" două-trei ceasuri, după cum fixau "studenţii" programul. Cine şi cum ii plătea nu ştie, dar, sigur trecută la capitolul "munci obşteşti", truda universitarilor va fi fost răsplătită in servicii şi relaţii mai preţioase decăt banii acelor vremi. Nicolae "invăţa politică", Lenuţa, chimie şi aveau, ca orice şcolar, cărţi şi caiete in invelitori albastre de hărtie, cu etichete. Cum făcuseră şi alţi "tovarăşi conducători", din patru clase săriseră direct in facultate, deşi, după spusele aceleiaşi menajere, mai tipicara Lenuţa făcuse rost şi de o diplomă de liceu.

Tinerii "promiţători" fuseseră insă trimişi la Moscova in primii ani după luarea puterii. Printre primii, fetele lui Dej care, exmatriculate ca "fiice de comunist" din gimnaziu, absolviseră şcoala evreiască din Galaţi. Tanţi, fiica mai mare, face studii inginereşti şi e numită imediat la catedră in Politehnica din Bucureşti. Alintata Lica refuză să se supună insă rigorilor invăţămăntului economic, detestă frigul moscovit şi sobrietatea căminului studenţesc, astfel că, spre supărarea tatălui ei, "fuge acasă".Â

După naţionalizarea proprietăţilor private, pentru cetăţeanul romăn, facultatea e marca apartenenţei la elită. Iar pentru fiii protejaţilor regimului se găseau soluţii de a intoarce regulamentele examenelor şi cifrele de plan ale invăţămăntului superior in favoarea lor. "Intr-o zi - povesteşte fostul şef de cabinet al lui Dej - , avocatul vălcean Nache Simionescu (implicat in evadarea din lagărul de la Tg. Jiu) a venit să anunţe că-şi depune carnetul de partid pe motiv că «nu-l ajută cu nimic». Fiul său «reuşise fără loc» (cum se spunea distins in epocă) la ştiinţe economice. Adică linia admişilor era cu

19 inşi deasupra băiatului". "Cum ştiam că Gheorghiu-Dej mai salvase asemenea situaţii", povesteşte Sfetcu, i-a prezentat cazul. Chemat de Dej, Gaston Marin, preşedintele CSP, a "suplimentat prin plan de stat" locurile admişilor la ASE cu incă 20, a intocmit act normativ, iar tatălui i s-a comunicat bucuria. "O bucurie - a comentat Dej - de care vor beneficia incă 19 tineri care se vor trezi studenţi fără să ştie cui datorează admiterea in facultate". Schimbase adică şi "planul" şi "legea" pentru "bucuria" protejatului său.

"Imi amintesc cazul lui Stelian Moraru, preşedintele Confederaţiei Generale a Muncii, om trecut bine de 50 de ani şi care de trei ani se menţinea student in anul intăi la Institutul Politehnic. «Pănă cănd Stelian Moraru va termina facultatea, va trebui să iasă la pensie, a comentat Gheorghiu-Dej. De ce să se zbuciume atăt? La cei in vărstă, nu văd la ce trebuie diploma. Poate ca s-o aibă la inmormăntare, să vadă lumea că ingroapă un inginer. Ia să ne vedem de treabă!»"

Paul Sfetcu, 2000

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de