x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Scrisoarea întîi către magistraţi

0
Autor: Marius Tucă 25 Mar 2009 - 00:00
Scrisoarea întîi către magistraţi


Ştiu, aveţi atîtea poveri pe care le duceţi pe umeri, dosarele, miile de dosare vă copleşesc, conştiinţele voastre au stat atîta timp într-un echilibru precar,cabinetul vostru de lucru a fost de multe ori pe holuri, stingher, pentru o eventuală întîlnire cu dreptatea.



cestea fiind spuse, mai degrabă nişte considerente poetice decît juridice, stimaţi magistraţi, vin în faţa domniilor voastre cu un caz special, un caz care poate fi un început pentru reabilitarea domniţei legate la ochi. Vă avertizez, vă spun din capul locului că omul pentru care vă adresez această scrisoare deschisă nu îndeplineşte toate criteriile legale pentru a fi eliberat. Prin urmare, dragi magistraţi, condamnatul meu şi, totodată, al dumneavoastră, înainte de orice, n-a omorît pe nimeni şi, ca tacîmul juridic să fie complet, nici măcar n-a violat pe cineva. Ştiu, deja aveţi o mare problemă, principalele condiţii pentru punerea în libertate nu sînt îndeplinite, preacinstiţi magistraţi. Cum, la fel de bine, "clientul" meu e deja trecut binişor de prima tinereţe, astfel încît Gorbunov şi alţi eliberaţi necondiţionat i-ar putea fi nepoţi. Când ai optzeci de ani, atîţia cît are condamnatul a cărui eliberare v-o cer, nu mai există nerăbdarea de la douăzeci sau treizeci de ani de a ieşi în libertate pentru a lucra nemijlocit la cartea de vizită, la cazier. Vîrstele acestea te pot ajuta pentru un eventual jaf, un posibil viol şi, de ce nu, o tîlhărie cinstită.

Preaiubiţi şi preahuliţi magistraţi, sînteţi ultima şansă a acestui om, nu vă jucaţi cu ea, rogu-vă, tocmai de aceea mi se pare exclus ca argument pentru eliberarea condamnatului meu glaucomul. Nu, glaucomul nu mai e o boală, a devenit deja o legendă, pe baza lui nu mai poate să-şi găsească libertatea nici măcar o pereche de ochi sau ochelari, cu atît mai puţin un om. Glaucomul e un mit, Gorbunov e o boală, căutaţi altceva, pacientul meu nu e condamnat pe viaţă, pacientul meu e condamnat la moarte. Pentru generalul armatei române Victor Athanasie Stănculescu, căci despre el e vorba, poate fi invocat bunul-simţ sau, dimpotrivă, ruşinea de a se găsi, după douăzeci de ani de la evenimentul din '89, în închisoare. Eliberaţi-l!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de