x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Se clatină Republica?

0
Autor: Marian Nazat 10 Noi 2011 - 21:00

Deodata, Romania si-a adus aminte ca are un Rege. Nu demult, il alungase si-l insultase cu naduf, ca la usa cortului, 'fira-i al naibii, Majestate!'. Il urmarise ca pe un proscris pe autostrada fundaturii beznicioase si nu se lasase pana nu-l urcase cu forta in avion si-l aruncase iarasi in pribegie! Astfel fusese, cica, salvata Republica, iar tarisoara trecuse, chipurile, de o mare primejdie. Destui au suspinat atunci, s-au facut filme si scenarii, s-a fagaduit credinta vesnica alungatului incoronat, insa timpul a asternut uitarea peste rusinoasa intamplare.

Patimile s-au domolit si au schimbat vremurile, iar vremurile au schimbat oamenii intr-atat incat multi fesenisti au devenit monarhisti. Imi este greu sa spun daca de bonton, dintr-un interes politic imediat, sau din aceeasi cauza de care boierii s-au lovit in ceasul impunerii domnitorului nepamantean la Bucuresti. fitiu doar ca eu m-am trezit republican, cum altfel?, intr-o perioada de umanizare a comunismului. Auzisem vag ca inaintea lui Groza avuseseram aici un os domnesc din stirpea nobila a Hohenzollernilor, atat. Cartile de la scoala nu-l prea pomeneau, iar celelalte n-ajunsesera la mine. Circula zvonul ca Alteta Sa ne vanduse rusilor si apoi plecase in Elvetia cu un tren burdusit cu averea natiei, mama lui de tradator!

Tata-mare, taran cu scoala putina, mi-l povestea insa ca pe un erou curajos, si asta ma impingea pe ganduri. Il cunoscuse la Sibiu, catana fiind, iar Regele Mihai le veghease depunerea juramantului. Bunicul ramasese de-a pururi impresionat de tinuta printului mostenitor si de aceea lacrima ori de cate ori ii rostea numele. fii cum sa nu-i suduiasca pe comunisti, ca din pricina lor Romania incapuse pe mana unor mate fripte, unor terchea-berchea? Un potop de injuraturi se rostogolea din gura bunicului, in ochii caruia clipea nostalgia princiara. Nu-l intelegeam neam si d-aia il si contraziceam, reprosandu-i ca in epoca aia, pe care o tot lauda, saracia le umbla fudula pe batatura, desculta si flamanda. Pe cand comunistii il pricopsisera cu incaltari, televizor, frigider, lumina electrica, acord global, atelaj cu boi...

Degeaba, tata-mare o tinea pe-a lui, nu era chip sa-l conving ca monarhii importati din Germania nu-nsemnasera belsug si emancipare pe Dambovita. Din pacate, batranul meu n-a mai apucat sa-si salute Regele reabilitat, s-a prapadit cu focul asta.

'Ce-o cauta hodorogul de la Versoix la noi, dupa 40 de ani? Sa stea la el in canton, sa-si vada de batranete si de tablourile furate!', mi-am zis prin 1990, neplacut surprins de intoarcerea surghiunitului. Nu pricepeam deloc rostul acestei reveniri, intr-un moment numai al nostru, simteam ca ne strica si ne tulbura sarbatoarea libertatii gaurite. fii ce habar avea el de un popor abandonat si abrutizat de lunga-i absenta? M-a clatinat oarecum in simtire privirea umilita si intristata a izgonitului pe scara aeronavei ce-l scotea din aeroport pe usa din dos, dar, in definitiv, gestul era intru vindecarea tarii. Sco­pul scuza mijloacele! Manipularea perversa si agresiva isi atinsese telul, aparatul securisto-politico-media­tic lucrase cu spor. Muscasem din nada intinsa si imi zdreleam, naiv si ignorant, botul de cobai in geamul diversiunii serviciilor secrete. La fel s-a petrecut cu cei mai multi, populatia de cobai mioritici se codea sa iasa din captivitatea cliseelor oficiale si natange.

Usor, usor, Romania si-a recunoscut Regele, a reinvatat sa-l respecte si sa-l iubeasca, induiosata pasamite de discretia si simplitatea tragicului personaj. Adesea, televiziunile neaose difuzau imagini cu un barbat drept si elegant, cu miscari aristocratice, cu figura imobila, inconjurat de co­lin­da­tori sau plimbandu-se pe aleile pala­tului de la Savarsin. Ori alaturi de fa­mi­lia ce nu l-a parasit in clipele de res­triste sau aflat in saloanele regale de aiurea. O farama de normalitate si so­lemnitate intr-o lume de mahalagii si manelisti, de isterie colectiva. In lo­cul urii, simpatia si niscaiva speran­te s-au aprins din nou in vatra vecinicei colonii. Brusc, de cateva luni s-a de­clan­sat un experiment care-l are in centru pe Rege, in rol inca neclar: pa­iata sau papusar? Timid la inceput, in­sistent mai apoi, culminand cu discursul in plenul Parlamentului. Suntem testati subtil sau fatis cu ideea re­galitatii si se asteapta un raspuns din partea norodului. Pe fondul bala­mu­cului creat de o clasa politica ires­pon­sabila, cineva ne ofera alternativa stabilitatii casei regale.

Parlamentarii insisi isi imbraca straiele de nun­ta si se asaza cuminti in banci pentru a-l asculta piosi pe Suveran. De parca ar fi la gimnaziu, in fata dirigintelui, niciunul nu sufla a nesupunere si nu su­so­teste. Urmeaza concerte si spectacole cu invitati straini, de sange albastru, spilcuiti si parfumati, o Romanie altfel. Gloata nu e proasta, a prins diferenta dintre maidanul ba­ses­cian si salonul regal si parca nu s-ar da in laturi de la... Abia acum am des­lusit si atacul presedintelui Basescu la adresa 'fostului Rege', nu-mi explicam defel ce l-a apucat sa se lege deunazi de pasnicul non­a­ge­nar.

Cu instinctul sau infailibil, locatarul de la Cotroceni a intuit piesa ce se pune in scena si a reactionat dur. Poate ca l-a iritat si prezenta, din ce in ce mai ostentativa, a printului Charles in Transilvania. Fiindca, chiar asa, ce i-o fi casunat si aluia sa cumpere la gramada cocioabele din Ardeal si sa ne elogieze incremenirea in traditiile salbatice? Auzi, 'Wild Carpathia'!... Cumva or fi hotarat licuricii euro-atlantici sa reinstaureze monarhia pe Dambovita? Ei bine, zguduitoarea intrebare il roade groaznic pe plebeul Traian si zau ca are motive indestulatoare sa se teama pentru jiltu-i republican! De aici si manevra cu unificarea aripilor taraniste, candva loiale monarhului...

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de