Se evaporă iar banii de sicriu

Ce va face Traian Băsescu peste o lună dacă aduce la putere, nu din iubire pentru ei, ci pentru a-şi asigura al doilea mandat, guvernul lui de boci care se antrenează pentru cârmuirea ţării alergând după o băşică pe stadion sau de stolojeni în budigăi etalându-şi profilul la piscină? Din ce sac cu bani va da tuturor? Nu va da, pentru că n-are de unde

Din  clipa în care buricele deştelor preşedintelui, arcuite pe creion, au iscălit legea prin care sărăcia dascălilor era ameliorată cu un plus de 50 la sută leafă, am intrat într-o altă eră. Ea pare nouă, dar am mai trăit-o de câteva ori. I-aş zice era în care se evaporă banii de sicriu. Mulţi au scris că Traian Băsescu a comis o ticăloşie, că aşa cum nu îi pasă de nimeni şi de nimic, îl doare în călcâi şi de profesori. Mişcarea este pur electorală. A conceput preşedintele această lege? Nu. Au gândit-o alţii şi au aprobat-o, îndiferent de haina doctrinară, parlamentarii. Şi atunci de ce este acuzat Băsescu pentru incendierea României? Pentru că, zic eu, a ratat unica lui şansă de a fi patriot, de a arăta că-i pasă şi de altceva decât de halca şi răsfăţul celui de-al doilea mandat. Nu ştie preşedintele ce înseamnă pentru bugetul României, în clipele în care viitura crizei mondiale se apropie ameninţător, o asemenea mărire? Ştie. Să-i recapitulăm spusele. Să ne amintim imensul tărăboi făcut când s-au mărit pensiile şi a acuzat politicienii puterii de populism şi iresponsabilitate. Să ne amintim chemările lui recente la luciditate, întâlnirile cu guvernatorul Băncii Naţionale, declaraţiile grave rostite la coborârea din avionul care-l aducea de la Bruxelles. Iată-l, mi-am zis, şi pe preşedinte neminţind.

A minţit, din păcate, ca de atâtea ori.

L-am criticat când s-a aşezat curmeziş măririi pensiilor. Bătrânii rămân cei mai năpăstuiţi. Când sărăcia se asociază bătrâneţii este cumplită. Nu uit imaginea unei ţărănci pe care am întâlnit-o la marginea unui sat din Prahova. Era decembrie, pământul îngheţat bocnă. Încălţată în nişte ciorapi de lână, fără gumari sau bocanci, culegea de pe câmp zdrenţele unui lan de floarea soarelui. Din jumătăţile de pălării şi resturile de tulpini alcătuise o crosnie pe care încerca s-o care acasă. Casa se vedea la câteva sute de metri. Mică, fără gard, cu un horn din care nu ieşea fum.  N-ai pe nimeni care să te ajute, măicuţă? – am întrebat eu. N-am maică, mi-a răspuns femeia. Bărbatul e mort de mult, copiii mi s-au risipit în lume. Sărăcia oamenilor tineri poate fi pansată, ameliorată. Cei fără slujbă mai încropesc de lucru cu ziua. Profesorii mai dau o meditaţie, doctorii, unii dintre ei, îşi uită deschis buzunarul halatului şi dacă nu curge, pică.  Să te ferească Dumnezeu de sărăcie şi singurătate la bătrâneţe. Din acest motiv, opoziţia de atunci a preşedintelui mi s-a părut nedreaptă. Până la urmă, abilitatea lui politică i-a făcut pe mulţi să creadă că lui şi numai lui îi datorează pensiile mărite. Ce mai conta? Guvernul a mărit pensiile şi, cu mici clătinări şi ajustări bugetare, România nu s-a prăbuşit. Nu-ţi poţi cumpăra însă în acelaşi an şi limuzină, şi casă, şi televizor. Le mai rânduieşti, le mai chiverniseşti. Iată de ce măririle de leafă de acum sunt catastrofale. Sigur, şi profesorii sunt îndreptăţiţi nu la o creştere cu 50 la sută, ci la una cu 300 la sută. Şi medicii şi moaşele, şi pompierii, şi funcţionarii primăriilor, şi poliţiştii, şi jandarmii, şi noi toţi. Legile economiei şi bunului simţ te obligă însă să te întinzi cât îţi e cearşaful.

Ce va face Traian Băsescu peste o lună dacă aduce la putere, nu din iubire pentru ei, ci pentru a-şi asigura al doilea mandat, guvernul lui de boci care se antrenează pentru cârmuirea ţării alergând după o băşică pe stadion sau de stolojeni în budigăi etalându-şi profilul la piscină? Din ce sac cu bani va da tuturor? Nu va da pentru că n-are de unde. Şi atunci, deasupra României care arde în flăcări, se va aşeza, salvator, fără să roşească, Traian Băsescu. Nero dă foc Romei şi scrie versuri privind-o cum arde. Apoi anunţă poporul că incendiatorii sunt creştinii. În uralele mulţimii, creştinii sunt aruncaţi în arene pentru a fi sfâşiaţi de fiare. Poporul va fi chemat la austeritate fiindcă, nu-i aşa, vinovaţi sunt liberalii. Aşa cum au defilat peşediştii cu cătuşe la mâini aşa vor defila şi liberalii.

Porţile DNA-ului vor fi trecute zilnic de Tăriceanu, Orban, Crin Antonescu, Meleşcanu, Norica Nicolai. Păi unii nici măcar nu au fost miniştri! Şi ce dacă. Poate au trecut strada pe roşu, poate au furat cireşe în copilărie din curtea vecinului, poate au un unchi puşcăriaş. Motive se vor găsi. Poporul, cu economiile ruinate, cu inflaţia de gât ca un ştreang va avea  nevoie de sânge. Bătrânii care, printr-o lege nescrisă, îşi pun deoparte bani de sicriu se vor vedea din nou în sapă de lemn. Un râs cinic şi asurzitor se aude şi se va mai auzi ani mulţi peste ţară.