x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Se merge la sală pentru selfie-uri pe Facebook

0
Autor: Ionuț Bălan 25 Iun 2019 - 07:50
Se merge la sală pentru selfie-uri pe Facebook


Dictonul clasic spune Mens sana in corpore sano. Antichitatea privea educaţia fizică şi sportul ca pe un demers de formare a omului ca întreg - corp, intelect, suflet şi caracter. Se fortifica şi educa nu doar trupul, ci poate în primul rând coordonarea minte-corp. Mai mult decât orice, se educa voinţa, respectiv capacitatea minţii de a domina limitările inerente ale fizicului. Scopul final era crearea unui om echilibrat din toate punctele de vedere. Efectul estetic era, în fond, unul secundar.

Aceste caracteristici s-au păstrat într-o oarecare măsură în sportul contemporan de performanţă, deşi au apărut limitări, exagerări şi pervertiri generate de hiperspecializare şi de tentaţia de a câştiga prin mijloace lipsite de onestitate, cum ar fi dopajul.

 

Cu totul altceva se întâmplă cu ceea ce comuniştii numeau "sportul de mase" sau sportul amator, tocmai pentru a dilua ideea de competiţie, căci, nu-i aşa, toată lumea câştiga la Daciada. În era corporatistă, educaţia fizică decade uneori în exhibare a statutului social, fiind parte a ceea ce se numeşte "politica identităţii". Pe scurt, corpul trebuie format (am putea spune şi "formatat") pentru a fi exhibat social. Partea invizibilă, ce ţine de intelect, voinţă şi caracter, pare să fi dispărut.

 

Aici se încadrează cel mai bine mersul la sala de forţă. Fiecare grupă de muşchi este lucrată cu rigurozitate ştiinţifică, pentru a rezulta un produs fizic uman armonios, numai bun de pus pe Facebook. Însă "munca" este mecanică, în bună măsură automatizată, iar aspectele non-fizice sunt ignorate cu totul. Trebuie să arăţi într-un fel, nu să fii într-un fel, respectiv rezistent, agil, iute, puternic, performant etc.

 

Rezultă personaje cu ambalaje fizice de sportivi, cărora însă le lipseşte esenţa sportului: caracterul şi competitivitatea. Iar asta se vede cel mai bine în situaţii în care eşti nevoit să îţi foloseşti abilităţile fizice: sportivii adevăraţi nu ezită să sară la bătaie, spre deosebire de cei care merg la sală doar ca să "arate bine".

 


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de