x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Se poate şi aşa!

0
Autor: Tudor Octavian 13 Feb 2011 - 17:24

Ideea de destin a început să mă fră­mânte din ziua în care Maria­na, femeia care făcea cafele şi cu­ră­ţe­nie în redacţie, mi-a povestit că s-a operat la destinul subţire şi că ope­raţia la destinul gros e mult mai grea.

Până atunci nu apelasem niciodată cuvântul, aş spune chiar că mă feream de vorbe mari precum soartă, destin, ideal sau geniu, cam din aceleaşi motive pentru care, pe străzile cu spitale, mer­geam întotdeauna pe trotuarele de vizavi. Şi într-un caz şi în altul mă temeam să nu  stârnesc ceva ne­cunoscut, ca nu cumva acel ne­cunoscut să ia vorbirea sau mersul ca pe o sfidare.

Într-o zi, am stabilit la telefon cu doamna A. să-i fac o vizită, apropo de o carte pe care inten­ţio­nam s-o scriu.  Nu ştiu de ce, dar tot gândindu-mă la cartea mea sim­ţeam că scrierea ei era o chestine de destin. Când foloseşti un cu­vânt în gând simţi mai puţin din acel ceva temător decât atunci când îl spui cu voce tare. Nu e o sfidare, e doar  o gândire, un lucru care n-a dat pe dinafară şi nu poate fi dovedit. În ziua aceea, desti­nul, cel subţire, n-avea de lucru cu ni­meni şi şi-a zis: Ce-ar fi să mă ocup niţel de băiatul ăsta! Aveam exact un ceas ca să ajung la întâlnirea cu doamna A, dar de dus m-am dus glonţ la doamna X, în cealaltă parte a oraşului. Abia când doamna X a apărut mirată în uşă, am rea­lizat confuzia. Mai bine zis, tâmpenia.

La doamna A nu mai fusesem niciodată, iar de-aş fi întâlnit-o pe stradă, nu aş fi re­cu­noscut-o. Pe unii oameni îi poţi lua doar din locul unde le-ai fost prezentat. Sunt ai acelui loc. În schimb, la doamna X mai fusesem în câteva rânduri. Cu ani în urmă, e drept, însă aveam imaginea străzii şi a casei în memorie. M-a condus într-acolo memoria într-un chip în care n-au reuşit indi­caţiile amănuţite ale doamnei A. Am bâiguit o frază, în sensul că treceam întâmplător pe stradă şi mi s-a părut că e politicos să sun şi să-i spun doamnei X un Bună Ziua, aşa, fără nici un alt motiv. Ce tânăr drăguţ, a zis doamna X, ia pofeteşte înăuntru să cunoşti nişte domni de care vei avea nevoie. Domnii au exclamat "Bravo" şi "Ex­celent" atunci când, ca să dreg bu­suiocul, le-am spus că nu sunasem la uşă chiar întâmplător, că de fapt intenţia mea era să scriu o carte, la care numai doamna X mă putea ajuta. Doamna X a ex­cla­mat şi ea "Vai", "Cu plăcere" şi "Ce tânăr simpatic", iar după ce au plecat oaspeţii mi-a făcut capul ca­lendar cu tot ce ştia dânsa despre subiectul cu care o minţisem că mă preocupa.

Aici a intrat în joc destinul gros. Vizita, adică tâmpenia, a fost foarte obositoare, însă ideea celei de a doua cărţi, despre viaţa şi opera unui artist care înainte de confuzie nu mă interesa deloc, mi s-a părut mult mai isteaţă, ca ideea cărţii pentru care o solicitam pe doamna A. Iar după ce am scris şi am publicat cartea, cu ajutorul domnilor recomandaţi de doamna X, toate mi-au mers din plin.

Se poate deci şi aşa, să mergi la doctor pentru o intervenţie la destinul subţire, iar el să te opereze la destinul gros. Şi, totuşi, să trăieşit şi să spui: Ce noroc am avut cu tâmpenia aia!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de