Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu este clar conturată deocamdată poziţia Statelor Unite sub conducerea noului preşedinte Barack Obama, dar, în rest, toată lumea contestă actualul sistem financiar internaţional.
Cei aflaţi la masa puterilor mondiale - precum Germania, Franţa şi, într-o măsură, chiar Marea Britanie -, care sunt nevoiţi în actuala configuraţie a sistemului să fie, vor, nu vor, la remorca SUA şi să ia în bot toate consecinţele nedorite, fără a rage şi avantajele care până acum s-au concentrat în America, nici nu se gândesc să scape prilejul pentru a obţine schimbări care să balanseze situaţia. Ţările emergente mari, în frunte cu China, India, Rusia, Brazilia - care încep să se contureze pe plan mondial - atacă sistemul de pe aliniamentele multipolarismului, considerând criza drept momentul propice de a se asocia cu contestatarii vest-europeni pentru a ocupa şi ei un loc la masa puterilor. Cei mici - emergenţi sau uitaţi de lume - speră ca, în umbra reamestecării cărţilor şi reaşezării raporturilor de forţe, să obţină ceva spaţiu de mişcare şi acolo măcar câteva fărâmituri, deşi practic sunt slabe speranţe în acest sens, urmând a rămâne cei sistematic secătuiţi de substanţă de către angrenajul financiar internaţional care va fi întotdeauna în avantajul celor puternici.
Indiferent de natura contestării, instrumentul schimbărilor cerute este reglementarea, inclusiv prin întărirea controlului statelor. Ceea ce evident ar scimba filozofia sistemului şi regulile jocului din cadrul acestuia. De aceea, Statele Unite, cel puţin până acum, s-au opus. Indiferent că este vorba despre rglementări noi sau despre întoarcerea le reglementări inspirate de măsurile adoptate după marea depresiune economică din anii '30 sau de cele introduce după cel de-al doilea război mondial, accentul este clar: "piaţă liberă, piaţă liberă, dar reglementări pentru control!", în timp ce SUA au menţinut poziţia "reglementări, reglementări, dar piaţă liberă!". Esenţa schimbării cerute actualului sistem a fost sintetizată precis de Jean Claude Trichet, preşedintele Băncii Centrale Europene: "Este evident că pieţele financiare au nevoie de disciplină: disciplină macroeconomică, disciplină monetară şi disciplină pe pieţe".
S-a ajuns probabil într-un moment crucial. Mai important poate chiar decât cel în care s-a consemnat căderea comunismului în Europa de Est în urmă cu două decenii. Căderea comunismului a avut un efect poate pentru unii previzibil, poate pentru alţii neaşteptat. Rămas singur şi atotstăpânitor, capitalul a abandonat reţinerile, a aruncat la coş comportamentul de tip "political correctness" şi a dat frâu liber speculaţiilor, mai ales că aria de expansiune se lărgise practic la scara întregii lumi, iar oportunităţile de profit nu fuseseră niciodată atât de uriaşe. Nu doar speculaţia a fost dusă, într-un asemenea context, la paroxism. Practic, tot ceea ce fusese stabilit pe linia desălbăticirii şi moralizării capitalului, îndeosebi în urma depresiunii economice din anii '30 şi cu care capitalismul a câştigat detaşat după jumătate de secol bătălia cu comunismul, a început să fie încălcat.
Criza actuală poate răsturna lucrurile. Deocamdată însă nu poate spune nimeni nici dacă vor fi adoptate reglementări şi nici cât de puternice vor fi acestea. Criza însăşi, care s-a transformat într-o gravă criză economică, va juca un rol probabil decisiv. SUA nu pot avea câştig de cauză decât dacă repercusiunile crizei nu vor fi chiar groase de tot. Altfel, Statele Unite nu vor putea opri presiunea de schimbare. Şi să nu uităm că amplitudinea crizei financiare însăşi a obligat deja SUA să accepte reuniuni la aceeaşi masă a discuţiilor şi deciziei cu nou-veniţii în economia mondială, respectiv ţările emergente mari.
