x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Se schimba anii

0
Autor: Florin Chilian 29 Dec 2006 - 00:00

A mai plecat un an... o poveste, undeva in alt timp al povestilor, al anilor, al amintirii. Repede, mult prea repede a trecut anul asta cu multe intamplari ce ar fi trebuit sa acopere timpul unei vieti, daca nu cumva a mai multor vieti traite in orizontul "normalitatii" de un om "normal". Oare ce o insemna asta de fapt?!

Povestea unui an, cat mai multe vieti, asezata in amintire langa o alta poveste de viata ca sprijin si scut, ca alinare.

Se accelereaza timpul, se schimba lumea, lumile lumii. Ne modificam noi insine, crestem. Invatam sa ne acceptam asa cum suntem de fapt, asa cum credeam ca numai noi insine ca stim. Se aseaza povestea anului asta langa povestea anilor ce au trecut ca viata, purtandu-ne prin raiul ce ar fi trebuit sa fie copilaria si nu a fost, prin uimirea ce ar fi trebuit sa insoteasca descoperirea sensului prieteniei si a adolescentei, si nici asta nu a fost, pentru ca a trebuit sa facem pactul cu nevoia oamenilor mari de a fi mari cu orice pret, cu orice chip, cu orice risc... Ne-am trezit prea mari, prea de curand si sensul trecerii de la copil la matur s-a pierdut pe drum, pe undeva prin durerea constientizarii nivelului de constiinta. Prea mare durerea povestii, nedrept de mare.

Am inceput sa vedem curand lumea asa cum e ea, lume ca lume, si am pierdut sensul povestii. Lacrimile unui orb sunt ochii nostri si de prea de timpuriu n-am mai putut fi pacaliti.

Povestea... Oameni mari…
E povestea anului asta, oglinda fireasca a nefirescului de pana la el. Acum noi insine stim ca ne mai stie cineva povestea noastra si ca puterea lui de a aseza povestea lui langa poveste e numai grija si drag si protectie. E viata si tot ce poate insemna timpul vietii al propriei povesti. Mult intuneric in ochii raului orb. Prea adevarata si curata lumea vazuta prin lacrimile lui, ochii nostri...

Se schimba viata, lumea, timpul, amintirea, lumina... Se schimba anii... se modifica sensul renuntarilor noastre la noi insine. E cineva care stie totul... Nu ne mai putem ascunde, nu vom mai putea minti, nu ne vom mai putea minti cu povestea noastra. A mai vazut cineva adevarul... Povestea e altfel acum, vazuta prin si de ochii lui. Povestile trebuiesc spuse! Alegeri... Lacrimi de orb - Ochii nostri... Se schimba anii.... La multi Ani!
Citeşte mai multe despre:   editorial,   povestea

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de